Sunt un om dubios cu multe preferinte ciudate. Am zilele mele care imi plac si 1 noiembrie este una dintre zilele astea. Anul trecut pe vremea astea eram fericita la Bergamo. Anul asta vacanta de toamana am avut-o un pic mai devreme si 1 noiembrie, luni, sunt acasa. Planurile mele de azi nu s-au realizat pentru ca aproape niciodata socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. Sigur ca puteam sa fac mai multe, dar sigur puteam sa nu fac nimic din ce-am facut, singurul lucru care conteaza la final este ca a fost o zi frumoasa si ca poate sunt din nou pe drumul cel bun. Imi place sa sper si cateodata reusesc sa sper pana la
Sunt pe marginea prapastiei. Un pas in fata si am disparut cu totul de pe fata Pamantului. Un pas inapoi m-ar putea salva. Stau aici langa prapastie de foarte multa vreme. Cateodata stau chiar pe marginea ei, cateodata sunt 2-3 pasi mai in spate si ma plimb pe acolo. Niciodata nu plec prea departe. Acum stau iar pe marginea prapastiei. Ori o sa cad, ori o sa o iau la fuga in cealalta parte. Acum doar stau pe marginea prapastiei si plang. Plang mult pentru ca oricum nu plange nimeni pentru mine. Stau aici si plang. Nu ma pot opri. Tot sper ca o sa ma opresc. M-am apucat sa scriu pentru ca scrisul in general ma salveaza. Plang pentru
Poza zilei de azi este din Riga, bineinteles… Este o poza facuta din turnul Bisericii Sf. Petru si este unul din podurile ce leaga orasul vechi de orasul nou…
Am inceput textul asta de 4 ori. Hai a 5-a cu noroc! Pentru inceput sa va spun despre Riga una-alta. Este capitala Letoniei si este cea mai mare capitala dintre capitalele tarilor baltice. In momentul asta are vreo 700.000 de locuitori si sunt in descrestere. Din cat am inteles la un moment dat a fost un oras-stat, ceva mai tarziu a ajuns sa faca parte din ce e azi Letonia. Si-au recapatat ultima data independenta in 1991, iar din 2004 fac parte din NATO si Uniunea Europeana. Nu este un oras mare si tot ce e de vazut in el se poate vizita pe jos. Este un oras extraordinar de frumos. Nu am intrat astazi in nici un muzeu, doar
E luni dimineata si in casa e foarte cald. Am deschis geamul sa intre frig. Cip inca doarme in pat, iar Magellan s-a cuibarit la mine in brate si ba doarme, ba toarce. Am putin timp acum inainte sa facem bagajele si sa fugim la Riga. In sfarsit ajung sa scriu despre Paris. Nu mi-am dorit niciodata foarte tare sa ajung la Paris, dar uite ca tot am ajuns. Am stat si m-am gandit despre ce anume sa scriu si am ajuns la concluzia ca sunt 3 lucruri care mi-au placut foarte tare si despre care am sa va povestesc. Exista o goraza de povesti despre Paris. Am auzit multe despre acest oras. Am vazut o multime de poze, am
Nu stiu daca am timp sa va povestesc despre piesa de teatru pe care am vazut-o in asta seara la Metropolis, despre o pizza si un vin baute cu un prieten bun… O sa incep cu teatrul. In timp ce eram in toiul actiunii la piesa de teatru mi-am dat seama ca pe langa povestile din vaiata reala care par la un moment dat sa semene mai mult sau mai putin cu piesa de teatru, stiam si un film cu o aceiasi idee generala. Pe parcurs ma gandeam ca in film personajul principal masculin era doctor si zic: aoleu si asta e doctor. Dupa imi dau seama ca amandoi erau dentisti. La faza cu blana de vizon am realizat ca
Sunt atat de obosita… Incredibil.. Noroc ca ziua de azi se termina si pot sa si dorm. Azi am facut cam tot ce mi-a propus, dar ziua de maine cred ca o sa fie si mai agitata. Dimineata sunt decisa sa mai fac niste biscuiti (cred ca am innebunit cu biscuiti astia 😛 ) si daca am timp si chef s-ar putea sa fac si unii diferiti cu stafide. Mai pe la pranz o sa mergem in vizita la ai mei si seara mergem la teatru. Intrebarea cea mai grea este cand o sa am timp sa scriu derspre Paris :))) Spre norocul meu am incropit un fel de text si probabil o sa apuc sa-l public maine la o
Sunt o groaza de lucruri pe care nu le inteleg, sunt stupide si absurde. Vreau doar sa fiu fericita, dar nu stiu daca pot pana la capat. Stau cateodata si ma privesc din exterior. Pare dubios si par dubioasa. Cat de stupid pare totul cateodata si de nelalocul lui… Nu stiu cum sa spun asta altfel asa ca totul e o mare ceata. Vreau sa ma trezesc intr-o alta zi… Cateodata doar bat campii, cateodata sunt eu… Cateodata…
Mai am 3-4 zile pana plec la Riga si eu sunt cu Parisul tot in standby!! Daca nu scriu pana plec probabil ca n-am sa mai scriu niciodata despre experienta asta. Daca in loc sa ma lamentez as scrie pur si simplu ar fi mult mai bine. Ce ma opreste totusi sunt pozele. Nu le-am sortat si selectat si nu pot nici macar sa selectez cateva sa le pun aici alaturi de poveste. Plus ca as vrea odata cu povestea sa pun si linkurile cu pozele de pe Picasa. Se pare ca nu se poate. Am 4000 de poze facute la Paris in 12 zile. Numai cand ma gandesc cate sunt mi se face rau!! Ok, nu sunt 4000 de
Cat pe ce sa raman datoare cu poza zilei de azi, dar uite ca totusi…. n-am timp sa caut alta, dar reprezinta in felul ei ziua, asa ca nu ma criticati prea tare si savurati si voi 😛
Exista o magie pe care nu o poti trai decat in locul potrivit cu oamenii potriviti. Aseara am avut parte de magie si a fost fabulos. Nu stiu sa pun in cuvinte ce a fost si cum a fost, dar fabulos este prea putin spus.
Nu-mi place mie caldura, dar sunt moarta dupa soare, deci azi cand a fost soare m-am umplut de o tona de energie. Sper sa-mi tina pentru mai multe zile si sa ramana ceva si pentru zilele urate de toamna care vor mai veni. Si ca ziua sa se termine si mai frumos o sa fugim la folk in Expirat, canta Vasile Mardare…. http://embed.trilulilu.ro/audio/ileanairina/89d02ac5b87d89.swf Vasile Mardare – 06 Tu esti ultima vara Asculta mai multe audio diverse Seara frumoasa 🙂