Hello again…
E 1 aprilie și m-am gândit ce-ar fi să mă păcălesc pe mine să scriu pe blog. Practic nici nu mai știu cât a trecut de când am scris ultima dată aici și am și publicat. De câteva ori am scris fără să public pentru că odată plecat e din ce în ce mai greu să te întorci. Ce s-a schimbat de atunci? Pâi… multe. Orașul, jobul, ocupația, viața… au rămas câteva lucruri la fel, which is good. Romgleza e mai prezentă ca nu niciodată și zilele trecute m-am trezit că trebuia să scriu un email în română și îl traduceam în cap din engleză. Nu suna bine deloc, am făcut eforturi supraomenești să scriu ceva care să nu sune chiar tradus cu Google translate.
Am scris în multe jurnale, am scris chiar și pe alte bloguri. Mă gândesc că poate la bătrânețe le pune pe toate la un loc…
Anul ăsta fac 40 de ani, ceea ce îmi pare ușor ireal și nu e că mă sperie atât de tare de 40 cât odată trecută granița, următoarea o să fie 50. Ei, asta,îmi pare ceva teribil de ireal.
Visez, cred că visez, dar poate și creez. Sunt astea ceva versuri din Țapinarii?? Hai că nu m-a lăsat chiar de tot memoria…
Viseeeez, oare și tu visezi
Creeeeez, oare și tu mai crezi…
Tema obsesivă a așteptatului de primăvară este încă foarte prezentă în viața mea…
Ce altceva?
E 1 aprilie, e doar o păcăleală…