Am răcit…

Abia respir. La propriu. Am răcit, nici nu mai știu când am mai fost răcită, dar uite că am răcit. Nu stiu exact cum am reușit. Probabil statul lângă un cuptor mereu încins și intratul în congelator nu e cea mai reușită combinație. Norocul meu ca am doua zile libere. Până sâmbătă sper să-mi mai revin. Mă rog, norocul e al lor mai mult decât al meu, că fără zilele astea libere nu știu dacă era oricum ok să muncesc așa răcită. Și că legile lu Murphy să funcționeze și de data asta, când am ajuns acasă am constatat că centrala nu mai merge. Chiar nu se mai stricase de mult. De când a venit frigul și am reînceput să

Read More

Ce platitudine…

Șterg, scriu, șterg iar… E a treia oară… Nu am cuvintele la mine și acum m-am hotărât să nu le mai caut. Nu am chef. Prea mă obosește treaba asta. Pot scrie și fără cuvinte, nu-i așa? Viața e complicată, ce platitudine… Dar aia e, viața chiar e complicată… Nu ai ce-i face, nu poți să zici, gata, de maine viața mea o sa fie simplă… Nici n-ai habar cât e de complicat să ai o viața simplă și cât e de complicat să obții o viața simplă… Viața nu e simplă, să o luăm ca atare… Next… Ce mai e pe listă? Ce mai e de făcut? Sau ce se mai poate face? Oh, well… Știu că am pus oameni

Read More

Fără somn…

E vineri noapte și e a doua, dacă nu chiar a treia oară săptămâna asta când nu prea știu exact în ce zi sunt. Dubioasă treabă, adică înteleg că nu contează foarte tare pentru mine asta, dar chiar în halul ăsta am ajuns?? E vineri seara, chiar noaptea și spre deosebire de celelalte seri când mai îmi era un pic de somn pe la ora asta, azi sunt fresh, surprinzător de fresh. Dacă zic că m-am trezit la 11 si ceva pentru voi probabil nu mai pare la fel de surprinzător… Ei, mă minunez și eu că altceva nu am găsit de făcut. Am căscat și eu gura la ceva înregistrare de la Food Blogger Conference, pentru că evident nu

Read More

Depresie de toamnă…

Depresie de toamnă…

E toamnă și mi-e dragă toamna și m-a apucat depresia pe care m-am ținut bine să n-o accept. Am trăit o vreme ca și cum ea n-ar exista și acum îmi bate la ușă, în geamuri, și îmi zice sunt aici!! Nu poți să mă ignori la nesfârșit! Și eu chiar nu pot! A naibii ea depresie, cum mă face pe mine din vorbe! Nu am chef nici azi cum n-am avut chef nici ieri. Afară e cald, mai cald ca în vară, nu vara din țară, vara de aici. Ieri a fost înnorat și am crezut că d-asta n-am chef. Azi e cald ca vara și miroase a toamnă sub castanii din parc. Cad frunzele, dar tot e cald…

Instabilități de tot felul…

În seara asta sufăr de un fel de instabilitate psihică. De fapt tot timpul sufăr de ea, doar că uneori pare mai pronunțată. Mă enervează căldura. Am plecat din țară la 42 de grade. 42 de grade la umbră, nu la soare, nu pe asfalt. 42 de grade la umbră!! Oribil, îngrozitor, de neimaginat. Am fost fericită să plec, să fug, să dispar. Am visat Parisul și frigul de aici. Mi l-am imaginat cu ochii minții. Când am ajuns noaptea la hotel erau 17 grade!! 17!!! Da, genial, minunat, nemaipomenit!! În prima zi am luat sacoul cu mine.

Un clișeu…

Un clișeu…

Nu știu alții cum sunt și în clipa asta nici nu îmi pasă, dar mie îmi plac unele clișee. Clișee de prin filme, în care oamenii fac tot felul de lucruri și pare mișto și vreau și eu, domne, să fac lucrurile alea mișto. Desigur în filme lucrurile pare foarte naturale de cele mai multe ori, foarte de acolo, pe când nu pare nicicum de aici. Vreau și eu să fiu de acolo, să fac și eu aia sau cealaltă și mai ales vreau să fie și la mine la fel de mișto. În sensul că n-aș vrea să fac aia și cealaltă și să constat că nu e mișto. Vreau și eu în clișeele alea. Mă rog, nu în

Read More

M-am trezit cu chef de lene…

M-am trezit cu chef de lene. De fapt nu m-am trezit ci am fost smulsă cu violență din visare de soneria telefonului fix tocmai când mă uitam la tvr 2 deși nu sunt convinsă că mă uitam la televizor, s-ar putea să fi fost chiar acolo în platou prin spate. Să vă povestesc repede până nu uit că deja m-am uitat pe geam de când m-am trezit. Era blonda de la Bambi și zicea că o să cânte singură, că sor-sa se lasă de cântat că oricum ea nu a vrut să facă muzică si ea, adică blonda, era fericită că în sfârșit o să cânte singură.

Bat câmpii…

Ultima oară când scriam pe blog scriam dintr-un fel de cafenea pariziană, dacă pot să-i spun așa. Acum scriu de acasă, din casa mea, dacă pot să-i spun așa… Nici asta nu e casa mea cum nici aia nu era o cafenea pariziană… dar casa asta are pereții galbeni așa cum i-am ales eu și are copacul ăsta desenat de mine pe perete. Nu știu cine sunt și ce caut eu oriunde. Nu știu ce se întâmplă și nici măcar ce s-a întâmplat… Despre ce va fi nu știe oricum nimeni… Nimic nu contează și eu par ușor pierdută aici. O să mă regăsesc într-un târziu de vară… cel puțin așa sper. Sper că n-am trăit degeabă și sper că

Read More

Multitasking…

Cea mai buna perioada a mea din facultate a fost si cea mai aglomerata. Aveam 2 joburi, ma duceam la cursuri si seminarii chiar daca mai chiuleam din cand in cand, aveam iubit si aveam si timp destul sa ies la baut si sa merg la teatru. Plus ca mi-am luat toate examenele si toate restantele din ceilalti ani. A fost cel mai tare an probabil din punct de vedere al multitasking-ului. Se pare ca ma pricep la chestia asta. Se pare ca asa reusesc sa le fac pe toate mai bine, sa jonglez cu ele… Saptamana asta nu se anunta prea aglomerata, dar a devenit treptat. Pentru ca nu am cum sa ajung lunea viitoare la sala am zis

Read More

Uneori…

Azi n-am mai facut puzzle. Doar l-am pregatit un pic pe urmatorul, mai mult n-am putut. Astept sa fac rost maine de cartoane sa pot continua. Azi a fost vorba despre altceva si uneori cuvintele nu sunt de ajutor pentru a putea descrie. Si cateodata asta e atat de surprinzator si de frumos. Pana la urma nu toate lucrurile trebuie povestite, nu toate lucrurile trebuie descrise. Cateodata e destul sa traiesti lucruri si sa le ti doar pentru tine. E ca atunci cand traiesti chestii minunate si nu vrei sa faci poze, vrei doar sa pastrezi lucurile in amintirea ta. Mie asa imi place uneori. N-am vrut sa ma dau filozoafa, chiar am fost :)))

Cateodata…

Sunt o groaza de lucruri pe care nu le inteleg, sunt stupide si absurde. Vreau doar sa fiu fericita, dar nu stiu daca pot pana la capat. Stau cateodata si ma privesc din exterior. Pare dubios si par dubioasa. Cat de stupid pare totul cateodata si de nelalocul lui… Nu stiu cum sa spun asta altfel asa ca totul e o mare ceata. Vreau sa ma trezesc intr-o alta zi… Cateodata doar bat campii, cateodata sunt eu… Cateodata…

Ganduri cu petale de vin alb….

Am avut doua zile muncite, mai mult cea de ieri decat cea de azi, dar si sa primesti musafir eu o mare arta sau ceva :))) Imi place… sunt obosita si un pic luata, dar e bine… acum imi trag sufletul si ma relaxez un pic. Asa imi sade bine 😀 Nu am vise, nu am sperante, nu am nimic si probabil asa e cel mai bine, pentru ca oricum mi-e incredibil de bine. O sa incerc intr-un fel sau altul sa capat mai mult sau poate doar altceva, dar e bine 🙂 Nu sunt tot eu, nu sunt eu aceiasi total… cum ar spune o prietena: “”ma transform” si asta este adevarul-adevarat…Incet, nu stiu daca si sigur, incet… Ufff…

Read More