Ce mai fac zilele astea…

Ce mai fac zilele astea…

Long time no see… Iar au trecut secole de când nu am mai scris pe blog și viața mea s-a mai schimbat parcă de un milion de ori. Lucrez mult spre foarte foarte mult. Nu mi se pare că sunt prea bună la ce fac, dar mă străduiesc cum pot. Nu știu dacă fac destul, dar cumva epuizarea fizică tinde să mă prindă din urmă. Încerc să o tratez si pe asta și pare că merge cumva. Oricuma r fi mai am o săptămână până la concediu și sper să o scot la capăt cât se poate de onorabil. Nu pot cere mai mult de atât.

Jurnal de vară

Jurnal de vară

Iaca, a venit și vara. Cumva o așteptam, cumva nu, dar cum zilele trec toate oricum am vrea noi sa fie, aia e, a venit vara. Îmi propusesem zilele trecute să încep iar să alerg de la 1 iunie, iar astăzi mă apucase o lene și o lipsă de chef teribilă​. Viața asta complicata m-a cam dat peste cap și muncitul noaptea nu prea m-a ajutat. Visez să ajung cumva să mă organizez să alerg, să mănânc mai puțin și mai sănătos și să reușesc să mă odihnesc suficient. Nu-i chiar ușor 🙁 Partea bună e că m-am urnit, măcar la alergat am fost azi. Sper sa le mai rezolv cumva și pe celelalte pe parcurs. O să încerc să

Read More

Singură de Paște…

Anul ăsta e prima dată când nu sunt de Paște în România și e și primul an în care sunt singură. Crăciunul l-am făcut deja de două ori aici și a fost chiar frumos și simplu. Am cumpărat un brad, am împodobit casa cum am știu mai bine și am copt toate bunatățile pe care le-am vrut de mâncare. Am vorbit cu familiile și prietenii pe Skype, whatsapp si alte minuni ale tehnici moderne si gata, am rezolvat problema. Cu Paștele treaba e însă mult mai complicată. În primul rând pentru că eu de când îmi aduc aminte de mine am fost la slujbă în noaptea de Înviere.

From zero to artisane…

From zero to artisane…

Mă gândisem să scriu despre altceva azi, dar facebook-ul mi-a amintit că anul trecut pe vremea asta încercam prima dată prăjiturile de la Artisane, o ”cofetărie” franțuzească (îi spun așa, deși e mai mult decât atât, dar nu știu exact cum să o denumesc) recent deschisă în Liverpool. Aflasem la început de martie, tot de pe facebook, că se va deschide locul ăsta care aproape îmi părea incredibil. Incredibil pentru că avea niște prăjituri foarte arătoase, pentru că croissantele păreau ireal de perfecte, pentru că pâinea îți venea să o mănânci prin monitor. Părea așa un fel de colt de Paris în Liverpool, sau mă rog, un colț franțuzesc. Cum eu nu mă dau în vânt după Victoria Sponge Cake

Read More

Poza zilei… de miercuri…

Poza zilei… de miercuri…

Mă tot gândesc că ar trebui să pozez florile din curte, dar cumva, cel puțin momentan, lenea e prea mare. Mai e și faza că zilele trecute a tot fost soare și ar fi arătat mai frumoase în soare, dar desigur, azi e nor. Data viitoare… Poza zilei de azi e de la mare, din week-end…

Vreau înapoi…

Aș hali salam, dar n-am. Adevărul e că n-aș hali salam, asta e doar o prostie, dar nu mai știu cum să scriu pe blogul asta. Viața e greu, dar greu tare. Naiba sa o ia, că nu poate o dată să fie și mai puțin complicată. S-a nimerit să am trei zile libere care cumva sunt aproape patru și am zis să mă duc la mare, să fug, să mă relaxez un pic, să mă odihnesc un pic. M-am dus, a fost frumușel, am înotat la piscină, am băut o cafea, am mâncat mâncare cât de cât bună, am băut niște vin, am făcut poze… Nu mă simt prea odihnită totuși, de relaxata ce să mă zic… M-am întors

Read More

Creier, artă, vis…

Zilele astea tot încerc să-mi revin dintr-o letargie/astenie sau ce o fi ea. E de la primăvară sau de la lipsa ei, de la prea multă ploaie, prea puțină lumină, poate și de la prea puține dulciuri. Nu să le mănânc, mai ales să le fac. Am reușit 3 zile și jumătate să fac bine, să fiu bine, iar mai apoi ce? Mai apoi am uitat ce am gândit și lucrurile s-au întâmplat cumva greșit. Am uitat răspunsurile pe care le-am găsit sau pur și simplu nu am mai pus întrebarea corectă. Încep să mă trezesc de undeva, dar și asta îmi mănâncă creierul nu numai timpul. Chiar acum creierul meu ar trebui să fie ocupat cu altceva, nu cu întors

Read More

This is the time of my life…

This is the time of my life…

2017! What about 2017? Niște ani de zile, în ciuda faptului că mi-am făcut planuri sau am avut niște vise despre cum să-mi trăiesc viața sau cum să o schimb, lucrurile au părut că sunt în zadar. Totuși, n-am încetat să fac exercițiul ăsta de a privi înapoi spre anul ce a trecut și nici spre a privi inainte spre ceea ce mi-aș fi dorit. Uneori n-am reușit să trag concluziile corecte, uneori n-am învățat nimic din asta, alteori pur și simplu n-am știut nici măcar ce să fac, nu numai cum să fac. Inerția m-a dus înainte de la an la an, inainte cu viața, nu neaparat înainte pe drumul cel bun. N-aș ști să pun neapărat degetul pe

Read More

Am răcit…

Abia respir. La propriu. Am răcit, nici nu mai știu când am mai fost răcită, dar uite că am răcit. Nu stiu exact cum am reușit. Probabil statul lângă un cuptor mereu încins și intratul în congelator nu e cea mai reușită combinație. Norocul meu ca am doua zile libere. Până sâmbătă sper să-mi mai revin. Mă rog, norocul e al lor mai mult decât al meu, că fără zilele astea libere nu știu dacă era oricum ok să muncesc așa răcită. Și că legile lu Murphy să funcționeze și de data asta, când am ajuns acasă am constatat că centrala nu mai merge. Chiar nu se mai stricase de mult. De când a venit frigul și am reînceput să

Read More