Am plecat din România…

E prima dată când am venit în țară și acasă nu m-a așteptat nimeni, când am băgat cheia în ușă și nu s-a auzit nici un mieunat, când nici un blănos frumos n-a vrut s-o șteargă pe ușă afară, când n-am avut nici un motan de luat în brațe, când nu și-a tocit nimeni ghearele pe valiza mea roșie, când n-am avut de luptat cu nimeni pentru a-mi scoate lucrurile din bagaj, când nu a mieunat nimeni cu noaptea în cap să mă trezească, când nu a mai avut nimeni nimic de reclamat…

Primăvara începe cu mine…

Încă un pic și bate miezul nopții. A venit și primăvara astronomică după aia calendaristică și tot nu e suficient de cald pentru gustul meu. Măcar prima narcisă din gradină s-a deschis de tot și e așa frumoasă. 😀 Desigur că am și pozat-o, dar la fel de sigur e și că nu am copiat pozele de pe card în laptop. Altădată… Chestii inteligente n-am de zis, doar că sunt pe aici, că încerc să mă cunosc, că încerc să mă recunosc și să mă transform, să las la o parte chestiile care nu-s ale mele. Asta e greu pentru că nu mi-e clar ce e si ce nu e al meu. Am mai trăit de câteva ori revelația asta,

Read More

Duminică în pat…

Azi eu una din zilele alea în care nu am nici un chef să mă dau jos din pat. Afara e frig și plouă și bate vântul rău. Cred că avem și un cod galben sau ceva. Am tot luptat săptămâna asta cu vremea rea, dar azi am zis gata! Marți a bătut vântul tare rău, dar pentru că afara nu arăta totuși prea rău am zis să ies la plimbare. Când abia plecasem de acasă și am alergat pe prima trecere de pietoni, vântul m-a făcut să mă lovesc cu piciorul stâng în piciorul drept. Mega dubios! Am înaintat cu sârg pentru că nu era foarte greu, vântul bătea din spate.

Make It Happen… Today!

Make It Happen… Today!

2016! An nou! Despre ce să fie anul ăsta cel mai nou din viața mea? Am avut niste dorințe pentru 2015 și unele s-au întâmplat cumva. Nu toate, nu așa cum ar fi trebuit până la capăt, dar sunt o optimistă. A fost un an bun și frumos cumva. Am stat mult la mare, cum nu aș fi crezut. Ne-am mutat până la urmă într-o căsuță drăguță cu o curte mică (chiar două) și șemineu.

whatever…

Cioc, cioc! De data asta trebuie să intru, nu merge să stau doar așa, în fața paginii goale. E iarăși luni, ziua în care mă gândesc de atâtea ori să scriu, ca și cum aș putea să-mi programez cuvintele, sentimentele, gândurile să se aștearnă la comandă doar pentru că e luni. Nu merge, nu a mers și uneori mă întreb de ce vreau să forțez lucruile, alteori mă întreb dacă merită sau dacă mai pot să scriu aici cum srcriam odată… E luni și atât de aproape de 10 ani de când am scris prima dată ceva pe un blog. Nu-i un titlu de glorie, am absentat mult, am tras chiulul uneori, alteori au fost absențe motivate. Nu cred că

Read More