Am răcit…

Abia respir. La propriu. Am răcit, nici nu mai știu când am mai fost răcită, dar uite că am răcit. Nu stiu exact cum am reușit. Probabil statul lângă un cuptor mereu încins și intratul în congelator nu e cea mai reușită combinație. Norocul meu ca am doua zile libere. Până sâmbătă sper să-mi mai revin. Mă rog, norocul e al lor mai mult decât al meu, că fără zilele astea libere nu știu dacă era oricum ok să muncesc așa răcită. Și că legile lu Murphy să funcționeze și de data asta, când am ajuns acasă am constatat că centrala nu mai merge. Chiar nu se mai stricase de mult. De când a venit frigul și am reînceput să

Read More

Poza zilei… de miercuri…

Poza zilei… de miercuri…

E miercuri, iar miercuri! Ziua asta îmi cam stă în cale cumva, dar mereu încerc să mă descurc cu ea. Nu știu exact de ce poza asta, nu știu exact pentru ce e timpul acum. E timpul pentru muncă probabil, e timpul pentru organizat viața pe model nou, e timpul pentru gândit lucruri. Ce să mai, e timpul… Îmi plac ceasurile de tot felul…

E toamnă-n septembrie

E toamnă-n septembrie

A trecut iar ceva timp de la ultima postare pe blog. Am mai vrut să scriu de câteva ori, am chiar și niște drafturi salvate. Am scris o postare pe hartie, lungă tare, pe care n-am ajuns să o transcriu niciodată. Nimic din toate astea de fapt nu se întâmplă pentru prima dată, dar e ok. Nu vreau să trăiesc, cel puțin nu acum, cu presiune că ar trebui să scriu aici sau în altă parte. O să scriu când și cum o să simt și o să pot. E toamnă iar și parcă simt asta mai bine acum, întoarsă de la 34 de grade din România la doar 16 grade aici. În Liverpool nu e niciodată prea cald așa

Read More

Am plecat din România…

E prima dată când am venit în țară și acasă nu m-a așteptat nimeni, când am băgat cheia în ușă și nu s-a auzit nici un mieunat, când nici un blănos frumos n-a vrut s-o șteargă pe ușă afară, când n-am avut nici un motan de luat în brațe, când nu și-a tocit nimeni ghearele pe valiza mea roșie, când n-am avut de luptat cu nimeni pentru a-mi scoate lucrurile din bagaj, când nu a mieunat nimeni cu noaptea în cap să mă trezească, când nu a mai avut nimeni nimic de reclamat…

Primăvara începe cu mine…

Încă un pic și bate miezul nopții. A venit și primăvara astronomică după aia calendaristică și tot nu e suficient de cald pentru gustul meu. Măcar prima narcisă din gradină s-a deschis de tot și e așa frumoasă. 😀 Desigur că am și pozat-o, dar la fel de sigur e și că nu am copiat pozele de pe card în laptop. Altădată… Chestii inteligente n-am de zis, doar că sunt pe aici, că încerc să mă cunosc, că încerc să mă recunosc și să mă transform, să las la o parte chestiile care nu-s ale mele. Asta e greu pentru că nu mi-e clar ce e si ce nu e al meu. Am mai trăit de câteva ori revelația asta,

Read More

Duminică în pat…

Azi eu una din zilele alea în care nu am nici un chef să mă dau jos din pat. Afara e frig și plouă și bate vântul rău. Cred că avem și un cod galben sau ceva. Am tot luptat săptămâna asta cu vremea rea, dar azi am zis gata! Marți a bătut vântul tare rău, dar pentru că afara nu arăta totuși prea rău am zis să ies la plimbare. Când abia plecasem de acasă și am alergat pe prima trecere de pietoni, vântul m-a făcut să mă lovesc cu piciorul stâng în piciorul drept. Mega dubios! Am înaintat cu sârg pentru că nu era foarte greu, vântul bătea din spate.

Make It Happen… Today!

Make It Happen… Today!

2016! An nou! Despre ce să fie anul ăsta cel mai nou din viața mea? Am avut niste dorințe pentru 2015 și unele s-au întâmplat cumva. Nu toate, nu așa cum ar fi trebuit până la capăt, dar sunt o optimistă. A fost un an bun și frumos cumva. Am stat mult la mare, cum nu aș fi crezut. Ne-am mutat până la urmă într-o căsuță drăguță cu o curte mică (chiar două) și șemineu.