Se pare ca e din ce in ce mai greu sa ma tin de promisiuni, dar uite ca incerc totusi sa va povestesc azi ce si cum a fost la Cluj. Drumul de la Sibiu la Cluj trece acum pe celebra autostrada A3, de la Turda la Gilau. Ce sa zic, mie mi-a placut autostrada. Cip este insa de parere ca are prea prea multe dealuri si vai si ca nu asa se face o autostrada. Partea cea mai proasta e oricum ca are doar 42 de km si deci nu mergi mai mult de 20 de minute pe frumusetea de drum. La Cluj am ajuns pe la pranz, intr-o caldura ingrozitoare. De data asta nu am mai avut noroc
Am observat azi o multime de frunze uscate pe jos, deci probabil chiar o sa vin toamna. N-au mai ramas multe zile din vara calendaristica. Nu e un sfarsit de an, dar ma gandesc inevitabil la toate lucrurile pe care am vrut sa le fac si nu le-am facut in anul asta. N-am mai scris bilanturi din iunie, drar daca le-as fi scris, in fiecare ar fi aparut acelasi si acelasi esec al stilului meu de viata. Dupa 2 luni si o saptamana am inceput sa cedez si am cedat in fiecare zi cate o bucatica din taramul atat de greu castigat. E inutil sa spun ca nu meritam asa ceva. Ca ar fi trebuit sa lupt pentru mine mult
Zilele astea o sa apara si urmatoarele povesti de la Cluj, Oradea, Arad si Timisoara. Povestea de la Cluj am inceput deja s-o scriu, dar nu am acum rabdarea necesara sa o termin. Am avut o saptamana destul de bun si sper ca si week-end-ul o sa fie grozav. Maine mergem la o casatorie civila. Prima dintre prietenele mele care se marita 😀 si clar este si prima care o sa aiba un copil 😀 Deci distractia pe ziua de maine este asigurata. Apoi duminica visez sa fac de dimineata o mamaliguta cu mult mujdei de usturoi si mai spre dupa-amiaza sa testez niste carnaciori in foietaj si pateuri. Dupa cum vedeti chestia asta cu mancarea m-a cam prins. Poate,
Hai ca incerc sa ma tin de promisiune!! Azi chiar scriu. Am tot incercat, dar ba n-am avut timp, ba n-am avut inspiratie, ba tot ce scriam suna foarte scolareste, deci tot fara inspiratie. La Sibiu am mai fost de cateva ori in viata. Deobicei pe fuga, in treacat rapid ori something like that… Intr-o astfel de fuga, acum vreo 7 ani, am reusit in 3 ore sa vad pe repede-inainte Muzeul Brukenthal. Acum vreo 3 ani, cand am fost ultima data la Sibiu si am stat vreo jumatate de zi, am incercat sa urc in turnul din Biserica Evanghelica. N-am reusit decat sa urc pe partea laterala a bisericii, pana ajungi la scara centrala. Privelistea mi s-a parut infioratoare
Mi-e si rusine sa spun ca nici azi nu am apucat sa scriu povestea plimbarii noastre prin tara de anul asta. Nu stiu de ce mi se pare asa greu si cu cat zilele trec pare si mai greu. Nu mai pot sa promit nimica. Pot doar sa sper ca maine o sa am destula energie pentru a ma uita macar la poze si a le sorta. Maine parintii mei implinesc 37 de ani de cand sunt casatoriti. Daca nu cumva citeste tata pe aici, ceea ce oricum nu mi-e clar daca se intampla sau nu, poate le facem si o surpriza dulce. Nu mi-e clar ce-o sa iasa si nici daca o sa am energia necesara pentru ea. Ideea
M-am topit de tot de la caldura asta. Astept toamna ca pe o renastere, desi vorba aceea nu e un anotimp cunoscut pentru asta :)) Acum ca am dormit mai devreme, sunt un pic mai fresh si gata sa va povestesc cum mi-a crescut mie brusc si dintr-odata self-esteem-ul sambata pe la pranz. Povestea incepe asa… acum vreo 3 saptamani Cip s-a operat la un dinte si desi doctorul i-a dat voie sa manance manacare destul de normala, nu supe si ceaiuri, tot am zis sa-i fac o supa crema de legume. Nu de alta, dar nu i-am facut niciodata :)) Am luat niste legume si am purces la a face supa. Nu ni s-a parut grozav ce a iesit,
Nici azi n-am apucat sa incep povestea cu concediul… ce sa-i faci? lenea-i mare rau de tot si caldura si mai si :)) maine in zori cand ma trezesc promit sa povestesc. Macar atata pot sa fac si eu :)) Am inceput sa scriu, dar nu am terminat si uite ca m-a apucat miezul noptii cu povestea nescrisa despre Sibiu 😛 Ma gandesc ca s-ar putea la un moment dat sa trebuiasca sa scapam de Magellan 🙁 asa pare 😛 Apoi mai am o problema mare existential: trebuie sa cam aleg intre puzzle-urile mele primite cadou sau cumparate si el 😛 Stiu ca pentru unii e simplu de tot, ca nu se pricep la puzzle-uri si nu au pasiuni din
Am stabilit! E mult prea cald pentru mine! Nu mai pot!! Ma termina si psihic si fizic canicula asta! Am auzit ca e o tara unde e tot timpul primavara! Trebuie sa studiez problema si sa vad cum fac sa ma mut acolo pentru totdeauna! Are si parti bune treaba asta cu caldura, nu mai vreau sa aud de aragaz. Azi n-am mancat mare lucru pe langa 2 kg de nectarine. Maine trebuie sa ma duc sa-mi mai iau… O sa ma culc devreme si o sa visez cuburi de gheata…
E dimineata, ma rog, nu prea mai e, dar a fost… Mi-as fi dorit sa am ceva mai multa energie decat am. Nu prea a mers. E cald. Am ajuns aseara acasa. Magellan e bine si parerea mea, ceva mai mare. Casa mi se pare ca arata un pic ciudat, ca m-am obisnuit sa dorm din pensiune in pensiune. Nu difera totusi foarte tare. E doar o camera, o baie si-o bucatarie mica. Pare si ceva mai goala decat o stiam. Asta doar pentru ca am facut ordine si curatenie inainte sa plecam prin tara. Am umblat ceva, n-am adunat inca toti kilometrii, dar o sa ma ocup. Nici pozele nu le-am descarcat toate. Am vazut Sibiu, Cluj, Oradea, Arad,
Au trecut 2 luni de cand scriu zi de zi aici. Acum o sa iau o mica pauza. Multumesc tuturor celor care m-au vizitat 🙂 O sa revin in curand cu ceva povesti frumoase, sper. N-am mai scris bilantul lunii iunie, n-o sa mai scriu nici bilantul lunii iulie si nici nu promit ca o sa apara cel al lunii august. Imi doresc totusi ca luna asta care incepe in 3 minute sa fie una frumoasa si la propriu si la figurat, sa invat ceva lucruri noi, sa iubesc mai mult viata, sa apreciez mai mult ceea ce am, sa lupt mai mult pentru ceea ce nu am si imi doresc. Va doresc si voua ce-mi doresc si mie, numai
De cand bat campii in fiecare zi scriu mai mult noaptea si sunt obosita rau. Momentan suntem in concediu si sunt fericta nevoie mare. Incerc sa fac abstractie de toate cele ce ma supara in general si apreciez leneveala in doi. Abia astept sa plecam si sa mai vizitam ce ne-a mai ramas de vizitat din tara. Sper sa avem zile frumoase si mai sper ca la intoarcere sa nu gasim casa facuta zob de Magellan :)) Nu am nici o dovada si nici un semn si nici un nimic, dar tot mai sper ca lucrurile se vor rezolva cumva cu mine. Da, gandesc pozitiv pentru ca altfel mi-as lua viata. Gandesc pozitiv pentru ca nu cred ca am alta
In loc de final Muzica: Mircea Baniciu Versuri: Dan Verona Au sosit iubito zorii iar la scara Nici nu stiu cand noaptea a plecat din stal Sa lasam deci basmul si pe maine seara Nu e nici o graba sa-i dam de final Risipind cu ploapa dunga de-ntristare Vino la fereastra sa-mi fii cer senin Dimineata iata tremurand apare Ca un pusti cu sanul de cirese plin