Mi-e dor de mine, de tine, de noi si de toate, mi-e doar de ce a fost si de ce n-a fost, mi-e dor si doare… Am rau de inaltime si totusi am zburat pana departe, mi-e frica de inaltime si totusi am zburat cu o parapanta… Mi-e frica rau, rau de pisici si totusi un motan se plimba prin casa…… Incerc sa ma vindec de toate… Incerc sa merg mai departe… Va iubesc pe toti si pe toate… noaaaapte frumoasa….
Nu pot sa scriu la Papa la Ile zilele astea despre ce minunatii am facut pentru ca nu am aparat foto sa pozez frumusete de biscuiti demential de buni, dar pentru ca Cip mi-a trimis ceva poze de la Paris o sa va arat si voua cateva. Pe de alta parte ma tot gandesc zilele astea la mica mea aventura in bucatarie. Chiar o sa mearga vreodata treaba asta de care m-am apucat?! Am vreo sansa…?! Imi aduc aminte ca era in Alchimistul ceva care spunea ca inceputul e mereu favorabil, ca tot Universul conspira pentru a ti se implini visul. Abia mai apoi Universul te pune la incercare. Inceputul meu este favorabil, tot Universul conspira pentru ca biscuiti mei
Azi e deja ieri… Scriu cu intarziere pentru ca abia acum am gasit timp. Am fost agitata rau si am vorbit asa mult ca am gura teribil de uscata. Vorbesc despre planuri si vise, vorbesc despre atat de multe… Sunt obosita, dar fericita. Sunt teribil de fericita cand lumea imi apreciaza bunatatile. Imi creste sufletul mare, mare, mare!!! Si cu sufletul asta mare de tot plec la drum sa fac alte si alte bunatati 😀 Am primit asa niste complimente la adresa biscuitilor cu cacao si nuca de nici nu va puteti inchipui!!! Poze nu am inca pentru ca aparatul meu a fugit un pic la Paris impreuna cu Cip 😛 Acum ma retrag la somn pentru ca maine muncesc
Am fost o zi atat de friguroasa de toamna, cu pateuri cu branza si biscuiti cu cacao, cu vin fiert cu miere si scortisoara si o cada plina cu spuma, lumanari mirosind a ciocolata si a mere cu scortisoara. N-a fost nici pe departe o zi perfecta, dar a fost o zi frumoasa… Acum sunt doar obosita…
In seara asta nu am idee despre ce sa bat campii si nici alti oameni nu ma ajuta cu idei. Mi-e somn, cam asta e treaba. Am avut o zi de lancezeala aproape totala si mie mi-e somn. Nu am un tel, nu astept nimica. Vreau sa ma apuc de o nebunie si nu stiu cum sa incep si nici daca lucrurile vor merge vreodata. E o nebunie, o mare, mare nebunie. Stiu asta si mai sunt si alti oameni care sa imi spuna asta cand eu nici nu am plecat la drum. Sunt oameni specializati in lucruri de genul sa distrugem alti oameni, sa le distrugem visele si sa-i calcam si pe ei in picioare eventual, ca sa nu
Eu nu sunt un om cu un plan. Niciodata nu cred ca mi-au placut planurile prea elaborate. Sa ajungem, acolo, sa vedem ce si cum si ne descurcam la fatza locului. Nu merge asa, spun unii. Chiar nu merge asa uneori, pentru ca daca vrei anumite lucruri trebuie sa-ti faci planuri. Numai ca oamenii, sau viata prin oameni mi-a arata ca nu merge nici asa. Ca poate merge uneori cu planul de dinainte facut, dar nu tot timpul. Dupa ce m-au luat oamenii si m-au facut sa imi fac planuri, tot ei mi le-au distrus. Tot ei au calcat, cu voia sau fara voia lor, peste ele. Eram un om fara planuri. Oamenii m-au invatat sa fac planuri si tocmai
Nu sunt un om care agreaza munca in echipa. Am impresia ca ma descurc de multe ori mai repede si mai bine de una singura. Si totusi, de cativa ani fac parte dintr-o echipa. O echipa in care n-am ajuns intamplator, o echipa din care mi-am dorit si inca imi mai doresc sa fac parte. Nu stiu ce si cum mi-am imaginat, nu mi-e clar cum functioneaza alte echipe, dar daca este sa ma intrebati pe mine suntem aproape o echipa perfecta. Nu zic ca nu avem scapari, nu zic ca functionam ca un mecanism de ceas elvetian, ca suntem perfecti, doar aproape perfecti. Nu stiu daca as fi putut gasi un alt om cu care lucrurile sa mearga asa
Zilele astea viata mi s-a parut frumoasa. M-a invadat o stare de bine in ultima vreme. Astept sa fie si mai bine, chiar daca am racit un pic. Nu pare asa grav. Am asteptat o toamna perfecta si chiar daca nu e asa cum mi-o imaginam, tot e frumoasa. Muncesc pentru niste lucruri frumoasa si poate se vor si intampla la un moment dat. Am atatea ganduri ca nici nu mi le pot stapani. Gandul imi fuge departe. Am o poza frumoasa care probabil o sa ajunga pe Papa la Ile, dar pana atunci v-o arat aici. Are multi antioxidanti si face bine pe vremea asta 😛 Despre noul meu blog, homemade yummys, am sa va povestesc probabil mai multe
E toamna-n septembrie, n-as fi aflat daca nu mi-ar fi spus un prieten cocor… asa spunea o melodia acum vreo 14 ani… am auzit-o cred de cel mult 3 ori in viata, dar imi revine in minte in fiecare an la inceput de septembrie. Acum cateva zile ma gandeam ca o sa vina septembrie, dar tot vara o sa fie. M-am inselat. Toamna a muscat rau din cascaval si a venit cu 3 zile inainte. Nu ma plang, nu-mi pare rau pentru ca imi merge bine. Pare trist afara, dar tristetea e cateodata frumoasa. La sfarsit de vara, Magellan si Plesu va saluta 😉
Daca ziua buna se cunoaste de dimineata, eu as putea avea o saptamana buna cel putin, poate chiar mai mult. Doar de o zi a venit frigul si eu sunt plina de energie de parca m-am bagat in priza. Pe principiul daca ai ceva de facut, fa acuma, m-am si apucat de una, alta. Surprinzator, stiu!!! Princiupiul meu in viata e mai mult ceva de genul daca te loveste harnicia, stai un pic ca poate iti trece :)) Nu stiu cat o sa ma tina starea asta de bine, nu stiu daca am sa fac ceva, nu stiu daca nu o sa sfarseasca totul intr-o balta de vise ucise… dar vreau sa ma bucur azi, chiar daca poate maine o
Gata! M-am apucat de treaba!! Ieri am onorat prima comanda de pateuri, saleuri si negresa cu nectarine 😀 Se pare ca au fost si bune!! Lumea a parut incantata de cat de gustoase au fost! Asa ca am inceput cu dreptul. Luna viitoare mai am doua comenzi. Abia astept sa mai vina si altele. Acum la inceput imi “oblig” prieteni sa duca la serviciu de ziua lor bunatati de la mine. Poate, poate mai gasesc si alti oameni pe parcurs. Tot pe prieteni ma bazez si pentru reclama. Sa povesteasca si ei prietenilor lor si tot asa…