Promit să apară și textul 🙂 Am întârziat un pic cu povestea asta, dar iată… Povestea asta se vroia o vedere de sus a Lyon-ului atât la propriu, cât și la figurat. Nu știu ce-a ieșit, dar eu am încercat. Sus pe dealuri se poate ajunge pe străduțe și scări sau cu unul din cele 2 funiculare. Unul dintre ele merge spre arenele galo-romane si are 2 stații, celălalt are doar o stație și merge la Fourvière, adicătelea te lasă direct în fața Bazilicii Notre-Dame de Fourvière. Eu am mers cu funicularul o stație și am ajuns la arenele galo-romane pe care le vedeți in primele poze. Intrarea este gratis, dar noapte arenele se închid. Undeva în apropiere se află
Sunt un mare fan al cafelei și al zilelor de vineri. Să încep cu cafeua. Am început să beau cafea când învățam pentru bacalaureat. Nu pot să învăț ziua sau oricum învăț mult mai greu ziua decât noaptea și așa am ajuns să beau cafea. Pe vremea aia ai mei faceau cafeaua cu un strop de zahar. Am renunțat între timp și eu și ei la zaharul din cafea. Nu îmi place cafeau dulce și nici cea cu lapte sau frișcă. Îmi place cafeaua simpla, tare, neagră.
Ieri dimineață a plouat și era tare urât, ca urmare m-am hotărât să nu ies pentru că am destul timp să explorez orașul, plus că se anunță zile mai frumoase. Totuși spre prânz a apărut soarele și într-un final am plecat la plimbare.
Fraților, nu credeam să spun asta, dar cred că mă apuc de învățat franceză și ma mut la Lyon să fac tarte. Sunt înnebunită mai nou după tarte și Franța este țara tartelor. Ba mai mult, Lyonul este capitală gastronomică. Mi-e teamă că m-am indrăgostit iremediabil de acest oraș. Nu, nu din cauza tartelor, m-am îndrăgostit pentru că este superb și așa aș putea să mă mut aici și să fac și ceva ce-mi place 😀
Nu promit nimic, dar am să încerc să povestesc cât mai multe despre Lyon pe perioada vacanței.
Oameni buni, șed într-un pat de hotel cu laptopul în brațe și o cană mare de cafea alături. Nu e început de zi, dar e totuși un început, un început de aventură nou-nouță. Narcisele din figură m-au întâmpinat cum am intrat în cameră și vă zic asta așa ca să vedeți că știe Cip să aibă grijă de pofta mea nebună de flori multe și frumoase de primăvară… N-am apucat să văd mare lucru din oraș în drumul de la aeroport la hotel, dar promit să explorez Lyonul cum voi știi mai bine… Un strop de cer de la fereastră…
Este târziu în noapte și bagajul meu nu este încă gata. Am avut o zi agitată, dar tare frumoasă. Soare afară, soare înăuntru… și mâine iar o luăm de la capăt. Sper doar să le reușesc pe toate. Cu puțin noroc vă salut mâine mai pe seara dintr-un mare oraș al Franței. Da, nu știu dacă știați, dar Franța mai are și alte orașe în afara Parisului… 🙂
Îmi place să fac curat înainte de a pleca în vacanță. De fapt nu-mi place să fac curat, ci doar îmi place să găsesc totul în ordine, curat și la locul lui când mă întorc din vacanță. Cum altcineva nu are cine să facă curat în locul meu, azi a trebuit să ma ocup de acest aspect. Am fost chiar foarte harnică. Bucătăria mea n-a mai fost așa curată de o căruță de vreme. Am spălat geamurile, pereții, podeaua, vasele, dulapurile, aragazul. Totul e curat 🙂 E adevărat că am mai făcut puțină dezordine pentru că am vrut să încerc o tartă cu spanac, dar am făcut curat la loc. Este uimitor cât de mișto e să faci lucrurile la
Afara este primăvară… ieeeeeeiieeeee… În casa mea cea galbenă miroase a primăvară… iar eu pentru o clipă sunt chiar optimistă… asta și pentru că am înghesuit iar pe unde am apucat toate gândurile alea rele. Trebuie să îmi fac bagajul căci iar plec… Ma rog, mai am câteva zile până plec… dar trebuie să mă gândesc la tot felul de lucruri ca să reușesc sa-mi fac bagajul. Nu sunt nerăbdătoare să descopăr acest nou oraș, nu îl aveam pe listă, dar cum aș putea oare să ratez așa o șansă. N-aș fi văzut probabil niciodată nici Singapore, dacă n-aș fi avut eu acest gen de șansă. Șansa să fiu singură și la un moment dat să fiu răsplătită pentru toate
Vorbesc mult si degeaba… ar fi mult mai bine să vorbesc mai puțin și să fac mai multe… încă n-am învățat să fac asta, dar mai e și mâine o zi pentru asta…
Azi a fost o zi tare frumoasa, mai ales ca a fost baba mea 😀 Poza e mai veche, nu e de la noi din tara si nici nu e facuta de mine 😛
Plâng, plâng și iar plâng. Mă opresc și ochii iar mi se umplu de lacrimi. Am obrajii umflați de plâns, ochii atât de roșii. Scriu și mi se încețoșează privirea, trebuie să-mi trag o clipă sufletul să pot vedea iar bine tastele. Nu am un clasament al zilelor cele mai triste, nu știu când am plâns mai mult sau mai puțin și nici nu vorbesc deobicei despre asta. Știu doar că ma simt tristă, că am impresia că lumea mea se prăbușește bucată cu bucată și am impresia că nu mai sunt multe bucați de căzut. Am impresia că nu mai e mult până o să cadă toate bucațile, iar atunci am să cad și eu și nu mă voi