2010 e aproape gata… nu mai am timp de retrospective poate doar de un scurt rezumat. N-as stii sa spun daca a fost un an bun sau nu… Daca ma gandesc ca tot nu mi-am gasit job si nici n-am prea slabit, as zice ca a fost un an rau. Daca ma gandesc la toate celelalte, merge sa zic ca a fost un an bun. Desi n-am planuit deloc am ajuns la Paris. Am vazut si Riga, Tallin si Vilnius. Cum poate fi asta un an rau?! Am facut si cursul de italiana pe care mi-l doream. Am termina anul 2 de facultate si m-am apucat de gatit. Am facut si un blog mancacios. Altceva? Nu prea mai stiu… Mai
E aproape Craciun, iar eu sunt aproape gata. Am facut atatea, numai puzzle-uri nu. Sunt obosita si am impresia ca nu am facut nimic. Adevarul e ca am facut, dar mai am inca destule. Sunt trista. Craciunul meu nu va arata asa cum mi-as dori. Stiu ca ma leg de niste lucruri, stiu ca ma agat de chestii stupide, dar asta e… As vrea un Craciun altfel…
Ziceam ca astazi povestesc despre o fapta buna care s-a dovedit ca a ramas nepedpsita. Am avut intentia sa fac o fapta buna sub forma de pachetele cu bunatati pentru cativa prieteni si familie. Dupa aceasta fapta buna am vrut sa mai adaug una, adica sa fac aceleasi pachetele cu bunatati si pentru 10 colindatori. Mama face pentru colindatori pachetele cu mere, mandarine, nuci si covrigi si ceva dulciuri. Dulciuri pe care pana acum le cumparam eu. Daca tot m-a lovit bucatareala de la o vreme m-am gandit sa inlocuiesc biscuitii si napolitanele si ciocolatelele pe care le cumparam pana acuma cu cateva bunatati facute de mine.
Stau in varful patului si scriu pe blog. Nu sunt nici bolnava si nici nu stau la laptop, doar am un ecran mare cat tot biroul in fata ochilor 😀 E tare interesant asa… Am inceput saptamana bine. Mos Craciun in chip de curier a sosit dis-de-dimineata 🙂 In alta ordine de idei mi-au cam iesit treburile pe ziua de azi. Asa ca o sa servesc impreuna cu prietenii un pic de Supa. Maine o sa incerc sa scriu un fel de poveste despre cum am vrut eu sa fac o fapta buna si cum s-ar putea sa nu fiu pedepsita pentru asta. Acum nu pot sa fiu sigura. Mai vedem maine cat de usor scap. Acum ma doare capul,
Al doilea puzzle e gata. Nu sunt in grafic decat daca ma rapotez la anul trecut, cand tot pe 18 am terminat puzzle-ul numarul doi… Ma indrept acum spre numarul trei, un puzzle cu cai…
Pare tare greu sa le faci pe toate. Nu stiu cum de reusesc unii oameni sa faca chiar mai multe. E aproape miezul noptii si eu sunt in grafic cu ce mi-am propus. Sunt in grafic, dar n-am terminat. Plus ca orice-ar fi nu ma culc pana nu termin puzzle-ul. Mai am destul de putin la el. In timp ce cuptorul va merge de zor, eu am sa termin cottage-ul la care muncesc. Defapt cottage-ul l-am termina, mai am padurea. Nu are cum sa-mi mai scape azi. Am sa reusesc sa o termin. Ma intreb totusi daca am sa mai apuc sa le fac si pe celelalte. Mi-am propus sa fac atatea pana la Craciun ca nu stiu daca o
Ma uitam de dimineata la un film si era o scena in care cineva deschide usa casei si la usa erau doi oameni. Un barbat si o femeie. Barbatul era in camasa cu maneca lunga si nu avea haina si eu ma intrebam cum naiba umbla ala asa cand afara ninge :)))) Evident, in film nu era iarna… A trebuit sa ies azi din casa pentru un ou, iar oul era in mare pericol. Asa de unul singur putea sa se raneasca pe zapada asta. Pana la urma am luat 6, cel putin daca le sparg sa am de o omleta. Nu le-am spart, dar tot am facut o omleta. Ce-i drept mai mica. Iar oul, oul din poveste, cel
A mai trecut o zi si raman tot mai putine zile pana la sfarsitul anului si eu tot n-am terminat al doilea puzzle. Incerc sa ma adun si sa imi fac chef. Sunt cam obosita si un pic cam presata de ce-mi doresc sa fac… Ma duc sa muncesc…
Am geamul larg deschis si pare primavara. Am fost si afara si stiu ca e cam iarna si planurile mele imi aduc aminte tot asta, ca e iarna si vine Craciunul… Gandul insa imi zboara la alte vremuri…
Azi n-am avut chef de nimic. N-am fost suparata, n-am fost deprimata si nici macar mahmura dupa cele 4 canute de vin fiert baute aseara. Nu. Nimic. Si daca nu toate erau importante din ce as fi avut de facut, macar sa-mi fac de mancare la pranz ar fi trebuit. Am sfarsit prin a manca de pranz la 7 seara si a face totusi si celelalte treburi. Deci pare ca pana la urma n-a contat ca n-am avut chef de nimic azi, dar totusi m-am enervat. M-am enervat raaaaau. Fac asa cand am treaba si nimic nu merge si nu am chef si sunt obosita. Da, ma cam enervez pe toateeee…. E totusi ciudat ca cineva ma si suporta in
Buuuun!! E 12… ar fi cazul sa-mi incep si eu ziua…. 🙂 Nu imi place teribil sa ma trezesc dimineata, dar diminetile au farmecul lor… Azi n-am reusit sa ma trezesc, asa ca imi incep ziua abia acum, dupa ce am mancat si am baut suc de gref cu mere. Mai trebuie sa pun apa la fiert pentru ceai si poate fac si un ness rece. Nu prea stiu ce sa vreau azi. Deobicei vreau sa fac niste lucruri si nu fac nimica. Azi as vrea sa le fac probabil pe toate. Pe parcurs o sa-mi dau seama ca nu se poate si am sa renunt. De cele mai multe ori renunt treptat la toate. Azi ar trebui sa nu