De maine incepe ultima luna a anului si poate o noua provocare, acum uitam de toate si sarbatorim 😀 La multi ani, Andreea si Andrei!
E tarziu. Tarziu rau de tot. Nu stiu cum fac, dar numai tarziu scriu. Mai e un pic si incepe ultima luna a anului. Sper sa imi aduca ceva lucruri frumoase, nu neaparat la propriu cat la figurat. Anul trecut imi doream sa le pot face pe toate, anul asta tot cam asa. Numai ca de data asta planurile par mai incarcate. Sa vedem ce-o sa iasa. Pana la planurile lunii decembrie, incerc sa fac fata zilei de maine. Am ceva treaba si ceva distractie in program. Sper doar sa-mi iasa toate vrajile. Asa ar fi frumos 😀
Initial am scris multe randuri dupa care m-am gandit sa scriu mai pe scurt… …leneveala, intarziere, benzinarie, brambureala si uitare si aducere aminte, revenire, rautate, drum, sofat, mancat: rata, varza, alta rata, mere coapte, placinta cu dovleac, ness, afara, Matei, smotocit, alte rate, vant, pachete, pachetele, durere de cap, borcane, borcanase, rautati, alte rautati, muzica, prima oprire, a doua oprire, a treia oprire – acasa, 2 grefuri, durere de cap, ceai de salvie, fara durere de cap, oboseala, bloggareala… toate, toate, toate fara poze 🙁
Am luat o mica pauza de la agitatie si m-am mai odihnit. Am obosit un pic, dar imi revin treptat. Mai am nevoie si de zile mai linistite. E bine si asa. 🙂
Cateodata uit, cateodata ma fac ca nu-mi mai aduc aminte. Cateodata imi ignor sentimentele si cateodata ma prabusesc. Cand reusesc sa merg mai departe fara sa cad sunt fericita. Sunt fericita ca pot sa merg inainte fara sa fi mers inapoi. Sa merg, asta e ce-mi dorec. Sa nu mai stau. Ufff. E complicat, normal ca e complicat. Cine a zis ca e usor?! Nu-i usor deloc… doar vreau…
Am realizat azi ca mai e doar o luna pana la Craciun. Inca putin si anul asta e gata. Am vazut azi ca prin jurul pietei au inceput sa para ornamente. In hipermarketuri sunt chiar de mai mult timp. Inca putin si orasul va fi invadat peste tot de globulete si ghirlande, de beculete de tot felul. Afara miroase destul de tare a iarna, se simte ca ninge in munti. Odata cu frigul o sa vina si o pofta nebuna de vin fiert. Pe caldura de pana acum eu nu prea m-am simtit imbiata. O sa miroasa a scortisoara si a mere si a portocale. O sa ne imbracam in pulovere pe gat si o sa purtam fulare si manusi.
Tocmai am realizat ca azi e miercuri si ca trebuie sa aleg o poza. Poza zilei de azi ar trebui sa fie o “matza”, dar nu vreau sa pun poze cu ea eu acuma asa ca am sa aleg o alta poza. Sa vedem daca gasim o poza cu mama “matzei”… o poza de aproape 2 ani vechime… observati ca s-a mai ingalbenit de la vreme…
Desi m-am trezit cand era trecut de 11 am reusit sa ma agit totusi azi. Pe seara am reusit chiar sa fac o tarta cu mere si un orez cu legume nemaipomenit. Da, iar vobesc despre mancare pe blogul asta. Cam asta e ce fac in ultimul timp. Acum ca a revenit cobaiul meu acasa pot sa testez pe el tot felul de lucruri. Astept cu un fel de nerabdare luna decembrie, dar mai am nevoie de ceva pregatiri pana atunci. Nu pot decat sa-mi doresc sa apuc sa le fac pe toate. Mai e putin si iar tragem linie la final de an. Nu stiu daca anul asta chiar vreau sa trag linia asta sau poate sar peste ea.
Aveam planuri si proiecte si niciodata nu stiu ce se alege de ele. Vroiam sa vad Bucurestiul, dar ziua de azi nu mi-a placut destul sa fac asta. Mereu aman sa fac lucruri. Nu pe toate. Nu stiu ce ar trebui sa fac mai intai, nu stiu intodeauna sa fac ceea ce trebuie. Imi doresc uneori lucruri contradictorii si nu inteleg de ce nu le pot avea pe toate. Pe toate pe care le vreau, asa contradictorii cum sunt. Nu stiu intodeauna sa fac alegerile corect. Nu stiu de fapt sa aleg. Sunt blocata in fata intrebarii. Culmea e ca ma lovesc mereu de aceleasi lucruri. De ce oare nu se schimba lucrurile de care ma lovesc? Probabil ca eu
Am avut o zi frumoasa, adica am dormit mult :))Am vorbit despre cum as decora bistroul meu si ne-am uitat la poze cu mancare. Cele mai multe facute de mine. Am si un plan de bunatati pentru saptamana viitoare. Nu neaparat lucruri noi, dar o sa vedem… Poate am sa apuc sa scriu si pe blog cateva retete mai vechi… Planuri…
Acesta sa fie oare cauza motivului pentru care n-am mai apucat sa scriu ieri? 😕 S-ar putea :)) You can buy me with a coffee si chiar si cu un pahar de vin, dar n-ai cum sa dai gres cu asa ceva 🙂 Si daca tot suntem la lista cam cu ce m-ar putea cineva cumpara, as mai adauga, of corse, si puzzle-uri. De data asta 4 la numar 😀
In urma cu 2 luni plecam la Paris. De fapt la ora asta eram deja acolo. Apoi peste o luna plecam la Riga. Azi ar fi trebuit sa fie randul Bucurestiului. Locuiesc dintotdeauna aici. Aici m-am nascut, aici am copilarit si cred ca au fost cativa ani in care n-am parasit nici o clipa orasul. Tot aici am fost la scoala si aici am si muncit. Nu-mi place, dar m-am obisnuit cu el. E al meu. Nu pot privi orasul asa cum il privesc cei care nu-s de aici. Nu stiu cum e sa locuiesti de-adevaratelea in alta parte. N-am parasit probabil niciodata orasul asta mai mult de 2 saptamani, dar asta nu inseaman ca-l cunosc ca pe propriul buzunar.