Mi-e lene si dintr-o proatsa organizare a timpul, mereu ajung sa scriu cand mi-e lene. O sa incerc sa remediez un pic lucrurile la un moment dat. Acum mi-e somn si sunt obosita. Am avut o zi frumoasa. Dimineata am facut cascaval pane si a iesit forte bun. Data viitoare va fi chiar perfect. Putin mai tarziu am si condus. Am mai smotocit inca o data motanul Matei, pe care tare l-as mai lua acasa, in locul lui Magellan. Matei este un fel de Garfield care ar fi tare fericit sa traiasca la bloc, decat sa traiasca la tara unde tot timpul i se reproseaza ca e lenes si nu prinde soareci.:)) Aici chiar daca nu i-as da lasagnia, tot
Nu prea am mai muncit la puzzle-ul numarul doi. Ar fi trebuit sa fie gata pana acum si nu este. Am facut jumatate si m-am cam oprit. Mai am o multime de copaci de facut si nu prea mai merge treaba. Nu am avut tragere de inima zilele astea sa muncesc la el. Sper sa ma adun. N-as vrea sa pierd provocarea. Bine, provocarea ce mare e sa fac puzzle cu Magellan prin casa. Luni am fot plecata cateva ore de acasa si el distrusese parte din ce facusem din puzzle-ul doi, distrusese si ceva din primul si chiar si din primul de anul trecut. Am reusit sa refac totul si l-am si amenintat ca daca mai face din astea
Ce-am zis eu pe Facebook anul asta…
Pentru anul asta aveam oarece sperante. Trebuie sa recunosc ca nu prea s-au realizat. In mare parte din vina mea. Am insa impresia ca anul viitor ar putea fi altfel, ca as putea sa ma mobilizez altfel. Cam asa am zis si despre anul asta, dar uite ca, nu stu cum, inca nu mi-am pierdut speranta. Chiar ma mir de unde am atatea resurse sa mai cred ca poate fi mai bine. E urt din partea mea sa ma plang pentru ca putea fi mult mai rau, dar totusi… Nu stau toate in puterea mea, dar poate daca ma pregatesc am sa reusesc. Daca am sa elimn prejudecatile, lenea, inertia in care am intrat… poate am sa scap. Ma tot
Nu mai e decat un pas pana la finalul anului. Fara sa vreau, ma gandesc cum sa ma pregatesc pentru anul viitor. Un nou inceput ma face sa visez chiar daca nu mai credeam ca pot. Resursele mele par acum inepuizabile, dar nu-i asa. Vreau doar sa reusesc inainte sa se termine. Asta ca sa vad azi doar partea plina a paharului…
Am vrut sa scriu despre puzzle-uri si am inceput sa scriu si-am scris, si-am scris si nu ma mai opream si era o poveste asa lunga si probail si cam plictisitoare asa ca am sters tot si am luat-o de la capat. Imi plac puzzle-rile. Imi plac mult de tot. Am descoperit asta pe la 20 de ani intamplator. Primele doua puzzle-uri nici macar n-au fost ale mele. Le-am luat cu imprumut si nici pana in ziua de azi nu le-am mai dat inapoi. Pe aceasta cale imi cer scuze, Luca si Alina 😀 Apoi am inceput sa primesc puzzle-iri de la Cip in chip de Mos Nicolae. Am primit ceva puzzle-uri de atunci si de la Cip si de
Nu mi-am cremuit bocancii, nu mi-am spalat cizmele, adidasii nici atat. Nu ca nu il astept pe Mos Nicolae, dar intr-un fel cam asa e. Nu mananc dulciuri si nici fructe de gen portocale, mandarine si banane, iar eu stiu ca asta aduce mosu’: dulciuri. Acum ce altceva mi-ar putea aduce?! Cutiile de puzzle n-au nici o sansa sa intre in bocanci :)) Mosul mi-a adus deja un week-end prelungit frumos in care am facut tot felul de lucuri frumoase, unele gustoase, iar altele de nepovestit 😉 A fost o vacanta a naibi de reusita chiar daca am ramas in casa, cam obligati de vremea oribila.
Azi n-am mai facut puzzle. Doar l-am pregatit un pic pe urmatorul, mai mult n-am putut. Astept sa fac rost maine de cartoane sa pot continua. Azi a fost vorba despre altceva si uneori cuvintele nu sunt de ajutor pentru a putea descrie. Si cateodata asta e atat de surprinzator si de frumos. Pana la urma nu toate lucrurile trebuie povestite, nu toate lucrurile trebuie descrise. Cateodata e destul sa traiesti lucruri si sa le ti doar pentru tine. E ca atunci cand traiesti chestii minunate si nu vrei sa faci poze, vrei doar sa pastrezi lucurile in amintirea ta. Mie asa imi place uneori. N-am vrut sa ma dau filozoafa, chiar am fost :)))
Primul pe anul asta e gata. Mi-am dat seama ieri ca anul asta chiar nu am facut nici un puzzle. Magellan e desigur marele vinovat, dar uite totusi ca se pare ca merge si cu el. Primu puzzle din provocarea lunii decembrie a anului curent este gata 🙂 si e abia 3 😀 Nu stiu daca am sa pastrez ritmul, dar daca l-as pastra as putea sa fac chiar mai multe :)) Puzzle-ul din imagine este o vedere din Murano, Italia si l-am primit anul acesta cadou de ziua mea de la Geo. Thx Geo 🙂
Azi m-a lovit frigul de afara si cheful de ascultat colinde, dar nu chiar orice fel si mai apoi si melancolia si intre timp m-am apucat si de puzzle-uri. Dupa cum vedeti am beneficiat si de ajutor suplimetar… Asa arata acum, dar noaptea e abia la inceput si ma duc sa fac si niste vin fiert. Ma bucur ca a venit vremea de vin fiert si daca nu vom pleca nicaieri in acest week-end prelungit prevad ca va fi plin si de bunatati pe langa mult vin fiert. So, let the party begin…
In urma cu un an eram in a weird place, plicitisita, deprimata si nu mai aveam chef nici macar de puzzle-uri. Ceea ce e foarte ciudat avand in vedere cat eram de obsedata de puzzle-uri. Am strans 6 puzzle-uri si am zis sa ma provoc sa le fac intr-o luna. Initial am fost sigura ca am sa le termin. Nu toata lumea a fost chiar de acord cu mine desi pana la urma am convins oamenii. Pe parcurs am inceput eu sa cred ca nu o sa am timp suficient cu toate cate se intampla in luna decembrie deobicei. Finalul a fost totusi fericita. Pe 31 decembrie pe la ora 2 la pranz am pus ultima piesa la ultimul puzzle.