Primul pas…

Primul pas…

După o lună petrecută în țară de sărbători, am revenit în Anglia cu speranța că am să reușesc să schimb multe anul acesta. În principiu viața aș vrea să mi-o schimb. Am citit într-o carte că e bine să-ți imaginezi că reușești ceea ce-ți propui și mă gândeam căt de diferit ar arăta viața mea dacă aș reuși să-mi îndeplinesc dorințele pentru 2015. Am început să muncesc cumva la asta și sper să și reușesc. Săptămâna care abia a început ar trebui să mă ocup de organizare, să fac niste planuri, să iau niște hotărâri. 

Revin…

Când am deschis ieri pagina blogului cu gândul să mai scriu și eu câte ceva pe aici și am observat că n-am mai scris de la începutul lui august, m-am mirat tare. Îmi aduc aminte de multe dăți în care am vrut să scriu. Se pare că n-am reușit totuși niciodată. Ce urât!! Sfârșitul lui august m-a adus acasă, în România și până m-am întors aici, în UK, puțin după jumătatea lui septembrie, am fost mai mult decât foarte aglomerată. Mi-ar fi plăcut să scriu în septembrie, e una din lunile mele preferate. Dar și octombrie mi-este dragă tare.

Timpul…

Timpul…

Trăiesc cu impresia că timpul nu mi-este prieten. Probabil e cumva supărat că l-am cam pierdut și îmi reproșează asta zilnic. Îmi reproșează asta în goana nebună în care se mișcă limbile pe ceas. O să-mi spuneți că v-ați uitat și voi la ceas și că timpul își târăște leneș picioarele prin lumea asta, de unde o goană nebună? Dar eu vă jur că nu-i așa! Că e cum spun eu! Aleargă ca nebunul și eu nu reușesc să-l opresc. De fapt nu vreau să-l opresc, doar să-l încetinesc! Simt presiunea timpului asupra mea și nu știu cum să-i fac față. Nu știu cum să-l folosesc mai bine și nu fac decât să-l pierd în cea mai mare parte. Secundă

Read More

La început de an…

Nu știu despre ce o să fie 2014. Nu m-am gândit. Sunt lucruri pe care inevitabil mi le doresc, dar mi le doresc în toate zilele nu doar la început de an. Nu reușesc să mă concentrez pe ceva anume și am sentimentul tot mai des că nu mai ajung să stau de vorbă cu mine. Și faptul că am cam abandonat blogul este o dovadă că nu mai vorbesc cu mine. Mi-e greu să mă concentrez la asta și mi-e greu să mă rup de toate celelalte. Nu știu exact de ce. Mă gândesc acum că poate e prea complicat sau prea dureros și atunci subconștientul meu face în așa fel încât să evite această conversatie a mea cu

Read More

Sfârșit, început, an nou…

Sfârșit, început, an nou…

Au trecut parcă secole de când n-am mai scris pe blog și cam așa și e. Am stat o lună în țară și eu n-am fost în stare să scriu nimic. În parte pentru că am fost foarte ocupată, în parte pentru că am trecut prin mult prea multe stări și nu în ultimul rând pentru că nu am apucat să stau deloc cu mine. Nu am avut răgazul să stau singură la o cafea și să mă gândesc la mine, la ce urmează, la ce mai vreau să fac sau să încerc. Nu am avut timp de gânduri, de planuri, de rezoluții. Tot timpul m-am gândit ce bunătăți să mai fac, cum să găsesc timp să le fac, cum

Read More

Încă un pic…

E luni și mai e puțin până ajungem acasă! Așa pe ultima sută de metri abia aștept! Îmi place de mine câteodată când nu văd parte goală a paharului, ci doar pe cea plină chiar dacă paharul poate e chiar gol de-a binelea. So what, who cares? :)) Sunt invadată de o stare de bine deși nu știu exact ce am făcut. Poate pentru că am mâncat mai devreme niște paste cu spanac și ricotta si somon! (nu făcute de mine) Cred că de multe ori mâncarea mă bine dispune 🙂 Sau poate nu e de la asta! Habar n-am! Sunt zen! Acum, în secunda asta! Poate mai târziu îmi trece :))

În capul meu…

N-am fost lovită niciodată de un camion, dar corpul meu se simte acum ca și când ar fi fost lovit de un camion și nu a pățit nimic și trebuie să verifice dacă fiecare lucru e la locul lui și funcționează ok. Cel puțin ăsta e sentimentul meu… Sunt într-un fel de stare de șoc… E complicat… Pentru a câta oara constat că lucrurile nu dispar doar pentru că le ignor? Toate sunt la fel și mă pot preface o vreme că nu e așa, dar totuși e așa. E nașpa!

Gânduri printre ceruri…

Sunt bine, dar uneori tristă. Nu sunt în depresie, nu trec prin zilele mele cele mai negre. Dar iar mi-am adus aminte să mă întreb ce fac cu viaţa mea. Evident nu ştiu. Au trecut deja câteva luni şi din anul ăsta. Incredibil aş zice pentru că nu am făcut nimic. Tot nu ştiu ce am să fac, sau cum am să fac, sau dacă am să mai fac ceva vreodată.

Un fel de back to reality 2

Nope, n-am fost plecată nici unde. Doar am avut un week-end frumooos. A fost frumos pentru că mi-am băgat picioarele în lucrurile enervante și urâte și în toate frustrările și am trăit ca și cum toate ar fi bune. Și-au fost! Serios! Nu am reușit eu 100% să le ignor pe toate, dar m-am străduit. Nu e o soluție, dar măcar uneori ajută. Ce fac de mâine? Păi o iau de la capat cu una, cu alta, cu ce-o să fiu în stare. Am impresia ca le-am încercat pe toate. Am vazut că unele merg și unele nu, că unele merg mai bine și altele merg doar atâta timp cât sunt în situați ușoare și altele merg doar când dau

Read More

Planuri…

Ora e târzie, deci e timpul să scriu pe blog. N-am avut o săptămână prea grozavă. Asta ca să nu zic că a fost chiar rea. Am vegetat destul de mult. N-am facut mare lucru, iar tot ce am facut, au fost mai mult prostii. Mai nimic din ce trebuia. Din ce e bine. N-am fost depresivă, n-am fost supărată, doar lipsită total de chef. Aveam în minte mai devreme gânduri pe care vroiam să le scriu și erau haioase. Între timp mi s-a facut mai somn și nu le mai știu 😀 Vroiam să fac planuri după ce scriam pe blog, dar nu sunt convinsă că o să mai fiu capabilă. Poate e mai bine doar să dorm și

Read More

Astept primavara…

S-a dus deja prima luna din anul asta si nu am impresia ca am realizat mare lucru. Incerc sa pun la punct un plan pentru perioada urmatoare si am realizat ca o sa vina primavara, ca pana ce planul va fi dus la indeplinire va fi soare si mai cald. Vor fi flori si multa verdeata si chestia asta m-a mai inveselit. Sper ca primavara o sa ma ajute, sper ca o sa-mi fie mai usor. Iubesc primavara!!! Acum ramane de vazut daca o sa vrea si ea sa ma ajute. Noapte frumoasa…