Week-end-ul ăsta l-am început de vineri seară cu ceva bunătăți și multe episoade de seriale. Am cam rămas în urmă cu ele și am zis că e momentul să recuperăm. Am pregătit nisțe mâncăruri delicioase, am pus berea și vinul la rece și am zis să înceapă distracția. Și pe cuvânt că distracție a fost și muuultăă voie bună. Am ajuns și cu Magellan la doctor pentru încă o injecție de antibiotic, dar am scăpat de cea de mâine, se pare că nu mai e nevoie. Totul e foarte bine 🙂 Distracția continuă că serialele încă nu s-au terminat 😀
Azi nu m-a păcălit nimeni și nici eu n-am păcălit pe nimeni. Cel mult pe Magellan. L-am păcălit să mănânce și să bea apă și să se joace și să umble și să facă la nisip chiar dacă are pâlnia în cap. Nu-l deranjează prea tare, nu s-a supărtat prea tare pe ea. M-așteptam să fie mai grea recuperarea, m-așteptam să ne fie mai greu cu el. În schimb el n-are nici o problemă, nu s-a schimbat deloc. Vedem noi dacă și cum se îngrașă, dacă devine mai apatic și mai somnoros decât era. Deocamdată cel puțin nu s-a prins că a pățit ceva. Deocamdată e la fel, iar pâlnia aia din cap îl face teribil de amuzant 🙂
Pentru ca Magellan imi mananca zilele momentan si e agitat nevoie mare si cere toata atentia mea, m-am gandit sa i-o ofer si pe-a voastra 😀 Pe vremea cand era si el mic si scump… si alerga in iarba…
Nu prea am mai muncit la puzzle-ul numarul doi. Ar fi trebuit sa fie gata pana acum si nu este. Am facut jumatate si m-am cam oprit. Mai am o multime de copaci de facut si nu prea mai merge treaba. Nu am avut tragere de inima zilele astea sa muncesc la el. Sper sa ma adun. N-as vrea sa pierd provocarea. Bine, provocarea ce mare e sa fac puzzle cu Magellan prin casa. Luni am fot plecata cateva ore de acasa si el distrusese parte din ce facusem din puzzle-ul doi, distrusese si ceva din primul si chiar si din primul de anul trecut. Am reusit sa refac totul si l-am si amenintat ca daca mai face din astea
Primul pe anul asta e gata. Mi-am dat seama ieri ca anul asta chiar nu am facut nici un puzzle. Magellan e desigur marele vinovat, dar uite totusi ca se pare ca merge si cu el. Primu puzzle din provocarea lunii decembrie a anului curent este gata 🙂 si e abia 3 😀 Nu stiu daca am sa pastrez ritmul, dar daca l-as pastra as putea sa fac chiar mai multe :)) Puzzle-ul din imagine este o vedere din Murano, Italia si l-am primit anul acesta cadou de ziua mea de la Geo. Thx Geo 🙂
Azi m-a lovit frigul de afara si cheful de ascultat colinde, dar nu chiar orice fel si mai apoi si melancolia si intre timp m-am apucat si de puzzle-uri. Dupa cum vedeti am beneficiat si de ajutor suplimetar… Asa arata acum, dar noaptea e abia la inceput si ma duc sa fac si niste vin fiert. Ma bucur ca a venit vremea de vin fiert si daca nu vom pleca nicaieri in acest week-end prelungit prevad ca va fi plin si de bunatati pe langa mult vin fiert. So, let the party begin…
Am realizat azi ca mai e doar o luna pana la Craciun. Inca putin si anul asta e gata. Am vazut azi ca prin jurul pietei au inceput sa para ornamente. In hipermarketuri sunt chiar de mai mult timp. Inca putin si orasul va fi invadat peste tot de globulete si ghirlande, de beculete de tot felul. Afara miroase destul de tare a iarna, se simte ca ninge in munti. Odata cu frigul o sa vina si o pofta nebuna de vin fiert. Pe caldura de pana acum eu nu prea m-am simtit imbiata. O sa miroasa a scortisoara si a mere si a portocale. O sa ne imbracam in pulovere pe gat si o sa purtam fulare si manusi.
E luni dimineata si in casa e foarte cald. Am deschis geamul sa intre frig. Cip inca doarme in pat, iar Magellan s-a cuibarit la mine in brate si ba doarme, ba toarce. Am putin timp acum inainte sa facem bagajele si sa fugim la Riga. In sfarsit ajung sa scriu despre Paris. Nu mi-am dorit niciodata foarte tare sa ajung la Paris, dar uite ca tot am ajuns. Am stat si m-am gandit despre ce anume sa scriu si am ajuns la concluzia ca sunt 3 lucruri care mi-au placut foarte tare si despre care am sa va povestesc. Exista o goraza de povesti despre Paris. Am auzit multe despre acest oras. Am vazut o multime de poze, am
Am promis o poveste despre Paris, dar normal, n-am ajuns s-o scriu inca. Am facut totusi primul pas in sfarsit si m-am apucat sa triez un pic pozele si sa le impart pe categorii. Merge greu in primul rand pentru ca sunt multe poze. Chiar foarte multe. Totusi o sa-mi gasesc timp macar pana plec la Riga sa si scriu, sa va si arat poze. Odata ce pozele vor fi impartite, lucrurile vor merge mai usor. In rest Magellan a facut 5 luni si l-am dus sa-i taiem gherutele. E un pic suparat acuma ca nu mai merge sa ne zgarie, dar probabil o sa-i treaca pe masura ce o sa-i creasca si o sa ne chinuie iar :)) Cum
Am vrut sa gasesc pentru poza zilei de azi o poza cu Parisul plouat, sa vedeti ca nici acolo nu-i doar lapte si miere, ci si mizerie si ploaie, dar lenea e mare… asa ca va servesc o poza potrivita zilei de azi, de la mine din casa… 😉
M-am intors de la Paris cu o multime mare de poze, cu multe, multe amintiri, cu dorinta de a mai merge acolo (am mai lasat destule de vizitat si pentru alte dati). Zilele viitoare o sa sortez pozele si o sa apara si ele. Daca o sa fiu suficient de harnica o sa va povestesc macar pe scurt despre cum a fost, despre ce am vazut, despre ce mi-a placut. Acasa ma astepta mieunatorul dornic sa fie luat in brate. S-a lipit de mine instant cand l-am luat in brate si torcea si nu se mai oprea. A avut mama grija de el cat am lipsit eu, dar el tot nu m-a uitat si chiar a fost foarte fericit sa
Nici azi n-am apucat sa incep povestea cu concediul… ce sa-i faci? lenea-i mare rau de tot si caldura si mai si :)) maine in zori cand ma trezesc promit sa povestesc. Macar atata pot sa fac si eu :)) Am inceput sa scriu, dar nu am terminat si uite ca m-a apucat miezul noptii cu povestea nescrisa despre Sibiu 😛 Ma gandesc ca s-ar putea la un moment dat sa trebuiasca sa scapam de Magellan 🙁 asa pare 😛 Apoi mai am o problema mare existential: trebuie sa cam aleg intre puzzle-urile mele primite cadou sau cumparate si el 😛 Stiu ca pentru unii e simplu de tot, ca nu se pricep la puzzle-uri si nu au pasiuni din