Ora e târzie, deci e timpul să scriu pe blog. N-am avut o săptămână prea grozavă. Asta ca să nu zic că a fost chiar rea. Am vegetat destul de mult. N-am facut mare lucru, iar tot ce am facut, au fost mai mult prostii. Mai nimic din ce trebuia. Din ce e bine. N-am fost depresivă, n-am fost supărată, doar lipsită total de chef. Aveam în minte mai devreme gânduri pe care vroiam să le scriu și erau haioase. Între timp mi s-a facut mai somn și nu le mai știu 😀 Vroiam să fac planuri după ce scriam pe blog, dar nu sunt convinsă că o să mai fiu capabilă. Poate e mai bine doar să dorm și
Astăzi viața mi-a arătat că mai exista și surprize frumoase și ca uneori mai exista și cale de întoarcere. Frumos 🙂 Și vouă vă doresc o noapte frumoasa…
Am terminat sesiunea zilele trecute si m-am simtit teribil de obosita. Ma laud cat de bine ma descurc cu multitaskingul, dar la sfarsit sunt cam epuizata. Imi consum energia in multe directii si sfarsesc prin a nu mai avea deloc si prin a nu mai vrea sa fac nimic. Asta pana ma prinde iar cine stie ce “microb” si iar imi fura energiile. Ma impart in prea multe directii. Prea imi doresc sa le reusesc pe toate in acelasi timp. Cand sunt obosita ma opresc din a face lucrurile corecte si incep sa cred ca e ok sa fac si lucruri gresite, incep sa cred ca e ok sa nu mai fac lucrurile corecte, macar pentru o vreme. Acum sunt
S-a dus deja prima luna din anul asta si nu am impresia ca am realizat mare lucru. Incerc sa pun la punct un plan pentru perioada urmatoare si am realizat ca o sa vina primavara, ca pana ce planul va fi dus la indeplinire va fi soare si mai cald. Vor fi flori si multa verdeata si chestia asta m-a mai inveselit. Sper ca primavara o sa ma ajute, sper ca o sa-mi fie mai usor. Iubesc primavara!!! Acum ramane de vazut daca o sa vrea si ea sa ma ajute. Noapte frumoasa…
Nu stiu cum si in ce fel a trecut saptamana asta. Acum doar mi-e somn. Ma tot plang de oboseala si ma oftic la culme. Normal ca sunt obosita daca ajung sa scriu doar la miezul noptii, daca ma culc la 2 si ma trezesc mereu si mereu devreme. Ziua de joi o astept cu mare drag. Miercuri am ultimul examen si joi am asa un sentiment ca o sa dorm pana tarziu. Cel putin am sa incerc un pic. Nu cred sa pot dormi foarte mult din cauza lui Magellan si a faptului ca trebuie sa ajung la sala. Saptamana asta mi-a placut pe jumatate. N-a fost prea buna pe alocuri, dar a fost si buna. Ar trebui sa
Exista anumite lucruri pe care nu le inteleg. Unul dintre ele este de ce nu pot fi asa cum mi-as dori. Nu vreau totul de-a gata, adica as vrea, dar am trecut de faza la care sa cred ca se si poate intampla asa ceva. Vreau sa muncesc pentru lucrurile pe care mi le doresc. Vreau sa muncesc ca sa ajung acolo si totusi nu o fac, si totusi nu reusesc. E oare clar ca nu mi le doresc asa de tare?! Sau mai poate exista si un alt raspuns? Poate mi le doresc asa de tare, dar sunt incapabila, sau poate mi le si doresc, sunt si capabila, dar mai exista si un al 3-lea factor pe care eu
Ziua asta e o zi pe care cred ca o sa vreau s-o tin minte. Acum sa vedem ce-o sa iasa, dar cert este ca azi chiar am ajuns la sala, ceea ce e clar un lucru de laudat. Chiar daca nu e chiar 1 ianuarie, am inceput anul bine. Nu stiu daca mai apuc un al doilea abonament, nu pot sa jur pentru asta, dar cel putin pe asta sigur am sa-l folosesc. Tragem linie si vedem pe 9 februarie cat de mult am folosit abonamentul nelimitat la sala. Anul a inceput si eu n-am o lista de rezolutii. N-am scris prea clar despre ce planuri de viitor am. Ideea e ca ma simt acum un om puternic. Un
Ziceam ca astazi povestesc despre o fapta buna care s-a dovedit ca a ramas nepedpsita. Am avut intentia sa fac o fapta buna sub forma de pachetele cu bunatati pentru cativa prieteni si familie. Dupa aceasta fapta buna am vrut sa mai adaug una, adica sa fac aceleasi pachetele cu bunatati si pentru 10 colindatori. Mama face pentru colindatori pachetele cu mere, mandarine, nuci si covrigi si ceva dulciuri. Dulciuri pe care pana acum le cumparam eu. Daca tot m-a lovit bucatareala de la o vreme m-am gandit sa inlocuiesc biscuitii si napolitanele si ciocolatelele pe care le cumparam pana acuma cu cateva bunatati facute de mine.
Pentru anul asta aveam oarece sperante. Trebuie sa recunosc ca nu prea s-au realizat. In mare parte din vina mea. Am insa impresia ca anul viitor ar putea fi altfel, ca as putea sa ma mobilizez altfel. Cam asa am zis si despre anul asta, dar uite ca, nu stu cum, inca nu mi-am pierdut speranta. Chiar ma mir de unde am atatea resurse sa mai cred ca poate fi mai bine. E urt din partea mea sa ma plang pentru ca putea fi mult mai rau, dar totusi… Nu stau toate in puterea mea, dar poate daca ma pregatesc am sa reusesc. Daca am sa elimn prejudecatile, lenea, inertia in care am intrat… poate am sa scap. Ma tot
Desi m-am trezit cand era trecut de 11 am reusit sa ma agit totusi azi. Pe seara am reusit chiar sa fac o tarta cu mere si un orez cu legume nemaipomenit. Da, iar vobesc despre mancare pe blogul asta. Cam asta e ce fac in ultimul timp. Acum ca a revenit cobaiul meu acasa pot sa testez pe el tot felul de lucruri. Astept cu un fel de nerabdare luna decembrie, dar mai am nevoie de ceva pregatiri pana atunci. Nu pot decat sa-mi doresc sa apuc sa le fac pe toate. Mai e putin si iar tragem linie la final de an. Nu stiu daca anul asta chiar vreau sa trag linia asta sau poate sar peste ea.
Am vrut sa scriu in seara asta despre prioritati, dar am tot amanat, nefacand din scris prioritatea numarul unu, iar acum mi-e somn. Mi-e somn si sunt obosita si probabil o sa ma culc mai devreme decat zilele trecute. M-am tot agitat saptamana asta. Nu foarte tare, dar macar atat cat sa nu zic ca am lenevit la calculator toata ziua. Stiu ca au trecut doar 5 zile si nu are sens sa ma bucur doar pentru atata, dar sunt bine. Sunt chiar mult mai mult decat bine. Iar apropo de prioritati, incerc sa fac din mine prioritatea mea numarul unu. Sa am grija de mine din toate punctele de vedere. Sa ma ingrijesc mai mult, sa am grija ce
Am avut doua zile muncite, mai mult cea de ieri decat cea de azi, dar si sa primesti musafir eu o mare arta sau ceva :))) Imi place… sunt obosita si un pic luata, dar e bine… acum imi trag sufletul si ma relaxez un pic. Asa imi sade bine 😀 Nu am vise, nu am sperante, nu am nimic si probabil asa e cel mai bine, pentru ca oricum mi-e incredibil de bine. O sa incerc intr-un fel sau altul sa capat mai mult sau poate doar altceva, dar e bine 🙂 Nu sunt tot eu, nu sunt eu aceiasi total… cum ar spune o prietena: “”ma transform” si asta este adevarul-adevarat…Incet, nu stiu daca si sigur, incet… Ufff…