Am promis o poveste despre Paris, dar normal, n-am ajuns s-o scriu inca. Am facut totusi primul pas in sfarsit si m-am apucat sa triez un pic pozele si sa le impart pe categorii. Merge greu in primul rand pentru ca sunt multe poze. Chiar foarte multe. Totusi o sa-mi gasesc timp macar pana plec la Riga sa si scriu, sa va si arat poze. Odata ce pozele vor fi impartite, lucrurile vor merge mai usor. In rest Magellan a facut 5 luni si l-am dus sa-i taiem gherutele. E un pic suparat acuma ca nu mai merge sa ne zgarie, dar probabil o sa-i treaca pe masura ce o sa-i creasca si o sa ne chinuie iar :)) Cum
Afara e frig tare, dar am gasit in sfarsit solutia buna pentru a trece peste…
Am avut doua zile muncite, mai mult cea de ieri decat cea de azi, dar si sa primesti musafir eu o mare arta sau ceva :))) Imi place… sunt obosita si un pic luata, dar e bine… acum imi trag sufletul si ma relaxez un pic. Asa imi sade bine 😀 Nu am vise, nu am sperante, nu am nimic si probabil asa e cel mai bine, pentru ca oricum mi-e incredibil de bine. O sa incerc intr-un fel sau altul sa capat mai mult sau poate doar altceva, dar e bine 🙂 Nu sunt tot eu, nu sunt eu aceiasi total… cum ar spune o prietena: “”ma transform” si asta este adevarul-adevarat…Incet, nu stiu daca si sigur, incet… Ufff…
O zi asa ploioasa si friguroasa nu te imbie la mare lucru. Ce bine e cand poti sa stai in casa si sa nu faci nimica :)) Bine, eu pana la urma am iesit un pic pe afara, dar nu m-a plouat prea tare. Tot in sacou am umblat, dar am avut manusi fara degete 😀 De demult vroiam si eu asa niste manusi cu degetele taiate, dar nu mi-am cumparat niciodata. Asa ca azi am bagat foarfeca in niste manusi pe care le aveam prin casa :)) Au iesit destul de bine, doar ca nu ma astept sa si tina prea mult… Poate reusesc sa-mi cumpar unele adevarate si poate imi iau si unele cu degete, sa inlocuiesc perechea
Astazi este 4 octombrie. O zi in care ar fi fost ziua lui Florian Pittis daca el ar mai fi trait. Pentru ca el totusi traieste, chiar daca nu printre noi, ci in noi, astazi e ziua lui Florian Pittis la Radio3Net Florian Pittis. Nu stiu exact care este momentul cand l-am descoperit pe Motzu dar probabil eram foarte mica. M-am indragostit iremediabil de el si mi s-a parut un artist complet asa cum nu sunt multi. Un actor, un mim, un pantomim, un cantaret desi e un pic gresit sa-i spun asa. Motzu Pittis nu canta, facea un adevarat spectacol. Am ascultat si ascult la nesfarsit Pittis si n-am sa ma plictisesc in veci. E ceva acolo, in tot
Toate pe lumea asta au un sfarsit. Nu poti tot timpul sa fii asa fericit si cu chef de viata, nu? Asa ca gata, s-a terminat! Azi n-am avut chef de nimic si de nimeni. Ii urasc pe toti si pe toate… am baut un litru jumatate de must si mi-am comandat mancare acasa ca nici sa deschid frigiderul n-am avut chef. Pe Magellan l-as fi aruncat pe geam mai ales cand nu era cuminte!!! Este inca viu, don’t worry 😛 Am dormit la pranz si s-ar putea sa ma si culc devreme. Nu mai vreau nimic!! Sa dispara toate… ar fi frumos daca mi-as reveni pana maine pentru ca e luni si as putea sa o iau de la
M-am intors de la Paris cu o multime mare de poze, cu multe, multe amintiri, cu dorinta de a mai merge acolo (am mai lasat destule de vizitat si pentru alte dati). Zilele viitoare o sa sortez pozele si o sa apara si ele. Daca o sa fiu suficient de harnica o sa va povestesc macar pe scurt despre cum a fost, despre ce am vazut, despre ce mi-a placut. Acasa ma astepta mieunatorul dornic sa fie luat in brate. S-a lipit de mine instant cand l-am luat in brate si torcea si nu se mai oprea. A avut mama grija de el cat am lipsit eu, dar el tot nu m-a uitat si chiar a fost foarte fericit sa
Imi place cand vantul rece imi bate prin plete. Nimic nu ma face sa ma simt mai libera decat aceasta senzatie.Vantul ala de rece de toamna sau de primavara, nu zapuseala verii… si frigul ala care iti intra in oase si urla la tine: TREZESTE-TE!!! Traieste!!!… Da, bine, viata nu e roz, iar picioarele mele urasc cu inversunare Parisul. Mie imi place totusi pe alocuri.
Sunt cam obosita dupa 2 zile la Paris. Acum chiar nu sunt in stare sa va povestesc despre toate, dar zilele viitoare sper sa ma adun si sa scriu. Am ajuns la Paris ieri pe la 3 si ceva si pentru ca hotelul e pe cealalta parte a Parisului fata de aeroport, iar eu nu aveam chiar asa multe bagaje, am hotarat sa mergem prin centru. N-am intrat prin muzee si alte cele, am vazut lucrurile doar pe afara… Frumos rau as spune, mai ales pe malul Senei, desi mirosul pe alocuri te cam nenoroceste… Vaporase pe Sena sunt cu foarte multe si pline, pline in week-end cel putin. Seara cele mari sunt orbitor de luminate.
Beau un pahar de vin si incerc sa va scriu o poveste… despre mine… sper sa ma si fac inteleasa. Nu sunt omul deciziilor rapide, sau cel putin nu sunt omul deciziilor rapide de un anumit fel. Nu pot sa zic da sau nu instant, desi e un paradox pentru ca am o impulsivitate dezvoltata destul de bine pe alocuri. Pot sa iau decizii usoare instant, pot sa las si pe altii sa ia decizii pentru mine, dar cand vine vorba de o decizie mai grea, staaaauuu si ma gandesc pana trece valul. Ma enerveaza teribil cand imi sunt impuse deciziile grele. Cand altuia i se pare ca e evident ca ar trebui sa fac intr-un fel si nu intelege
Am vrut sa scriu in seara asta despre cat sunt eu de indolenta, de groaznica, despre cat ma urasc. De ceva vreme atunci cand ma gandesc sa scriu despre lucrurile astea imi vine in minte un text pe care l-am scris cu vreo 2 ani in urma. Lasand la o parte faptul ca este despre mine, textul mi se pare foarte misto scris. L-am cautat in arhiva personala sa-l public si pe blogul asta si recitindu-l tot mi s-a parut foarte tare scris, dar mi-am dat seama ca nu ma mai urasc asa de tare. Parte din lucruri sunt la fel de adevarate si azi, parte din lucruri sunt mai putin adevarate, dar eu oricum nu mai simt ura asta
Ok, sunt fericita!!! Se pare ca am avut succes cu cea de-a doua comanda de bunatati, ceea ce ma face foarte, foarte fericita. Abia astept sa am alte si alte comenzi 😀 Stau si ma gandesc cat e de grozav sa-ti fie apreciata munca. Nu stiu din ce timp, de cand am asta in minte, dar stiu ca intotdeauna trebuie sa-ti faci treaba bine. Stiu ca daca tot te apuci de ceva, indiferent daca iti place sau nu ceea ce faci, cel mai important este sa-ti faci treaba cat se poate de bine. Si cam asta am facut intotdeauna. Nu mi-au placut toate joburile mele de pana acuma, unele poate chiar deloc, dar nu m-am abatut de la acest principiu