Azi de dimineață m-am gândit să aleg la poza zilei o poză cu Magellan pentru că e un pic bolnav acum. Apoi mai târziu când tot făceam ordine prin casă m-am gândit să aleg o poză cu casa noastră de pe vremea când nici mobila nu fusese adusă. Și mai târziu când munceam la un cozonac și nu prea îmi ieșeau lucrurile așa cum trebuiau, m-am întrebat dacă să pun o poză cu un cozonac. Până la urmp am ales o poză de când abia împlinisem 20 de ani, când nu aveam motan, locuiam la ai mei și nu numai că nu știam să fac cozonac, dar nici aragazul nu știam să-l aprind. Au trecut anii peste mine. Mă întreb
Cum? Iar am dispărut? Da, da… așa e… M-am împotmolit în seara cu petrecere de la Passion4Cooking și nu am mai scris… Uff… N-am apucat să scriu nici despre petrecere… Da, deci m-am impotmolit și au venit sărbătorile peste mine și mai ales cozonacii. Nu mai am timp să meditez la viața mea, nu mai am timp să mă gândesc ce vicii am, ce obiceiuri proaste, ce să mai fac cu stima de sine… ce să mai fac în general, pentru că sunt prinsă cu altele. Sper că după 27 decembrie până la sfârșitul anului să găsesc timp să mă gândesc la anul viitor, deși nu știu exact la ce să mă gândesc. Nici să schimb poza de toamnă de
Se apropie vremea bilanțului de sfârșit de an. Parte din viața mea o trăiesc și pe Facebook… cam așa a arătat 2011 dacă e să țin cont de status-urile de acolo…
De aseara am inceput pregatirile pentru petrecere de azi 😀
Azi am avut o zi agitată, iar acum sunt obosită… Am ales o poză dintr-o altă zi extrem de obositoare, în care am alergat mult de tot să apuc să văd ce mi-am propus. Îmi aduc aminte că mergeam pe la 11 noaptea pe Champs Élysées și ma dureau înfiorător picioarele. Degetele mici de la ambele picioare mă urau de moarte :)) Poza e făcută de pe Notre-Dame că tot am promis acum o vreme că o să fie și o poză de acolo 🙂
Eu zic așa, că dacă n-are cine să îți pună cadouri în cizmulițe de Moș Nicolae cel mai bine îți pui singur. Dacă nu mai suntem la varsta copilariei în care mama și tata să ne pună cadouri în ghetuțe, nu înțeleg de ce nu ți-ai putea face bucuria asta singur. Mi se pare așa o bucurie simplă și frumoasă. Sigur că nu mi-aș putea pune în cizmele lăsate pe hol la îndemâna lu’ Magellan dulciuri sau fructe, dar am încercat cu altele și a mers. Nu le-a ros, nu le-a mâncat. Nu mi-aș fi pus oricum dulcirui în cizme pentru că nu prea mai îmi cumpăr dulciuri din comerț de când fac eu tot feluri de bunătăți.
Ziua asta de luni mi s-a părut o zi bună, chiar dacă și-au scos colții ceva obiceiuri proaste. Nu le-am putut face față tuturor, dar măcar așa un pic m-am luptat cu câteva… Ar trebui să dorm la ora asta, dar știu că mâine dimineață am să găsesc cadourile de la Mos Nicolae oricum. Aș putea zice despre mine că sunt un copil cuminte din moment ce n-am primit niciodată nuiele și parcă am primit tot timpul ceva cadouri. Am avut grijă anul ăsta să am în cizme cadouri chiar dacă sunt singură acasă, așa că abia aștept dimineața de mâine să dau cu ochii de ele. CHiar dacă eu cu mâna mea le-am ales și chiar dacă eu cu
Am descoperit de ceva vreme că am ceva probleme cu atenția, adică sufăr măcar uneori de un fel de deficit de atenție. Mai ales când trebuie să fac ceva ce nu-mi place sau să fiu atentă la ceva ce nu-mi place. Poate nu e deficit de atenție, poate e doar o smecherie să fac orice altceva decât ceea ce trebuie. Nu știu, dar studiez pentru că încerc să mă curăț de toate obiceiurile proaste și constat că sunt cam multe rău.
Încep să mă enervez. Pe mine, desigur. Nu știu cum să încep postarea asta. Știu cum să-i scriu cuprinsul si incheierea, dar mi se pare complicat să ma explic în introducere. Rândurile astea în care bat campii nu pot ține loc de introducere, dar în timp ce le scriu mă gândesc că poate reușesc să găsesc o introducere. Cam care e treaba? Eu sunt un om așa și pe dincolo… Adică sunt destul de timidă. Nu mă bag în seamă cu alții. Stau în umbră și urmăresc tot. Nu înseamnă că nu gândesc, nu înseamnă că nu am o părere, nu înseamnă că nu îmi pasă. Înseamnă că uneori mi se pare că nu e cazul să vorbesc și alte
Ah… Nu, nu, nu! Nu trece ziua asta fără să scriu… Despre ce? Să zic repede? Nu știu 🙂 Câteodată mă apucă dragul de mine sau de alții. Câteodată mă enervez rău, tot pe mine, tot pe alții… M-am apucat să studiez cum să fac o vrajă care să țină, să nu se mai rupă precum celelalte vraji făcute de mine. Nu știu ce să zic. Poate merge, poate nu. Ar fi bine să cred că da. Niciodată nu e prea târziu. De fapt este câteodată, dar trebuie să ne ținem de ceva ca să nu cădeam chiar de tot, deci mai bine niciodată nu e prea târziu. Sansele oricum sunt nelimitate. Of, of, of… Imi trebuie un plan și
Am furat din povești, am furat din postări, am furat din tot… Chiar și din pozele de miercuri… 1 Decembrie o zi buna de start? Nu neaparat daca primești cumva ciolan cu fasole sau cine știe ce altceva și tu vrei să ții regim. Eu de fapt vreau să-mi schimb modul de viață și modul de a mânca și nici nu cred să-mi dea cineva ciolan cu fasole… Eeehh… că e târziu în noapte sau dimineață devreme am mai scris de multe ori. Am mai scris de multe ori și că o iau de la capat. Ce să mai vorbesc de poveștile alea aproape ”pescărești” cum că vreau una sau alta. Chiar și genul ăsta de atitudine de acum a