Consideratii de tot felul despre Lyon: vedere de sus…
Promit să apară și textul 🙂 Am întârziat un pic cu povestea asta, dar iată…
Povestea asta se vroia o vedere de sus a Lyon-ului atât la propriu, cât și la figurat. Nu știu ce-a ieșit, dar eu am încercat.
Sus pe dealuri se poate ajunge pe străduțe și scări sau cu unul din cele 2 funiculare. Unul dintre ele merge spre arenele galo-romane si are 2 stații, celălalt are doar o stație și merge la Fourvière, adicătelea te lasă direct în fața Bazilicii Notre-Dame de Fourvière.
Eu am mers cu funicularul o stație și am ajuns la arenele galo-romane pe care le vedeți in primele poze. Intrarea este gratis, dar noapte arenele se închid. Undeva în apropiere se află și Muzeul Galo-Roman. Ce se vede în prima poză este o clasă de elevi cu profesorul lor, veniți la fața locului să țină probabil ora de istorie.
După cum se poate observa, se poate vedea orașul și de aici, dar nu la fel de bine ca de la bazilică.
La Bazilica Notre-Dame de Fourvière am ajuns dupa ce am urcat o mulțime de trepte la arenele romane și am mai mers câteva străduțe. Bazilica este destul de mare și destul de impresionantă. Intrarea este liberă și se pot face poze atâta timp cât nu deranjezi oamenii care se roagă.
Prima piatră a acestei asezări a fost pusă în 7 decembrie 1872, iar ultima în 2 iunie 1884. 12 ani a durat construirea fațadei. În 1897 biserica a fost numită bazilică de către Papa Léon XIII. Abia în 1964 a fost terminat interiorul bazilicii cu mozaicele, sclupturile și vitraliile sale. Din 2008 până în 2012 se fac lucrări de restaurare.
Din 1998 face parte din patrimoniul UNESCO împreună cu dealul Fourvière, cartierul medieval și renascentist Vieux Lyon de la poalele dealului, Presqu’île (peninsula formată între Rhône și Saône) și colinele de la Croix-Rousse.
În stânga și în dreapta bazilicii se află cele mai bune puncte de belvedere din oraș. Cele mai multe poze sunt făcute de aici și sincer parcă n-aș mai fi plecat. M-am mai intros o data pe soare aici și chiar și o data noaptea…
Acum, după atâtea vorbe bune, ziceam să trec și la cele mai puțin bune. Am zis deja cât sunt de îndrăgostită de Lyon și că m-aș muta aici, așa ca am apelat la Cip, mai cu picioarele pe pământ și nu cu capul în nori, să îmi spună și câteva din lucrurile mai puțin frumoase despre oraș, pentru a avea o privire de ansamblu corectă.
Orașul nu este prea curat, deși aș zice eu că nu se ridică la nivelul de murdărie al Bucureștiului sau al Parisului.
Există pe străzi grupuri de golani, în mod special de culoare și în mod special mai mult noaptea. Nu arată prea bine, deși nu mi-a fost totuși prea frică pe stradă. Tot la capitolul ăsta mai adaug că nu a fost zi în care să merg pe stradă și să nu se ia cineva de mine, și albi și negri si tineri și mai bătrâni. Înțeleg frustarea provenită din faptul că franțuzoaicele lor sunt mai puțin dotate ca mine, dar totuși… parcă în București nu mi se întâmplă atât de des.
În cam orice mijloc de transport în comun întâlnești oameni care stau cu picioarele pe scaune, fie încălțați, fie descălțați zice Cip. Recunosc că eu am vazut doar în tren. În schimb am văzut și la ei oameni care își pun bagajele pe scaune în metrou fără să le pese că deranjează pe alții, sau oameni care se lăfaie pur și simplu pe scaun…
În centru vechi sunt oameni care dorm pe stradă, bețivi care beau pe stradă… Sunt și ceva cerșetori, unii dinte ei sunt ”ai noștri”…
Tot Cip îmi zicea că există zone cu blocuri urâte, mai ales spre periferie…
La final am păstrat-o pe aia cu magazinele, că se închid devrme, că multe sunt închise duminica, iar sâmbăta au program scurt. Nu știu ce ne-am face noi în București fară super și hiper-marketuri deschise până la 10 noaptea toata săptămâna, fără mall-urile deschise și ele până târziu…
După cum vedeți nu toate sunt perfecte, dar eu parcă tot aș rămâne să locuiesc aici… 😀
