Ce mai fac zilele astea…

Ce mai fac zilele astea…

Long time no see… Iar au trecut secole de când nu am mai scris pe blog și viața mea s-a mai schimbat parcă de un milion de ori. Lucrez mult spre foarte foarte mult. Nu mi se pare că sunt prea bună la ce fac, dar mă străduiesc cum pot. Nu știu dacă fac destul, dar cumva epuizarea fizică tinde să mă prindă din urmă. Încerc să o tratez si pe asta și pare că merge cumva. Oricuma r fi mai am o săptămână până la concediu și sper să o scot la capăt cât se poate de onorabil. Nu pot cere mai mult de atât.

Gata vacanța!

Gata vacanța!

Tocmai când eram gata să scriu că s-a terminat vacanța și că începe noul an pe bune, mi-am dat seama că

Disney…

Disney…

Dacă 15 septembrie este despre începutul școlii, să ne bucurăm că e sâmbătă și mai e vacanță pentru două zile…  

Undeva…

Undeva…

E vineri după-amiaza și soare mare afară. Doar câteva ore ne mai despart de marea eliberare, de marea mică vacanță ce urmează. Tot omul de la micul la marele corporatist vrea, speră și va pleca până la urmă undeva. Eu, ca un om cu nimic,  aștept cuminte doar eliberarea orașului. Aștept să vad cum oamenii se vor scurge rând pe rând din București, lăsându-l la final aproape singur. Aproape singur spun, pentru că eu am să rămân cu el și poate chiar am să mă plimb prin parcurile lui goale. Sigur am să merg la teatru și poate chiar am să fac ceva de mâncare. Cam astea sunt planurile mele, să savurez cumva orașul mai gol și poate, cine știe,

Read More

Gândul oarecum la vacanță…

Azi, în ziua în care începea o nouă și frumoasă săptămână eu am dormit până mai târziu, că na, eram cam obosită. Chiar și Magellan a înteles asta și m-a lăsat să dorm liniștită. Nu știu exact ce aveam în plan sau nu, dar am făcut tot felul de lucruri. Nimic spectaculos, nimic nemaintâlnit, dar suficiente cât să îmi creeze o stare de bine că nu am dat-o în bară azi. Aștept cu nerăbdare ziua de sâmbătă și dacă iar dau în depresie urâtă înseamnă că ziua de sâmbătă a fost amânată. Aștept să scap și de licență. Nu că mă stresez cu ea sau ceva de genul, dar o simt acolo undeva, și e cam în coaste. Vreaaaau vară.

Read More

Am revenit la viața…virtuală…

A trecut săptămâna de vacanță. Am reușit să trăiesc în garsoniera mea din București timp de o săptămână aproape ca în vacanță. Chiar mai ceva 😀 Am reușit să nu pornesc calculatorul și nici televizorul. N-am ascultat nici muzică. Am reușit să nu vorbesc la telefon cu nimeni timp de o săptămână. Doar Cip mi-a scris în fiecare zi un sms, să știu că e bine…eu nu i-am raspuns decât cu bip… Am citit mult, cum cred că n-am citit niciodată. În 7 zile, 7 cărți. Fix câte o carte pe zi! Însemnările lui Georges Milesco (Neagu Djuvara), Dumnezeu mi-e broker (Christopher Buckley, John Tierney), Nesuferitele zile de luni (Arnon Grunberg), Trei femei (Stelian Țurlea), Cartea Mironei (Cella Serghi), Cișmigiu

Read More

Luni, 30 mai 2011

Însemnări ca de jurnal, scrise în diferite momente ale zilei. Verbele sunt la tot felul de timpuri și nu totdeauna sunt în concordanță de la un paragraf la altul… Prima zi. Am adormit frântă de oboseală pe la 1. Am lăsat un episod din Cougar Town să meargă pe televizor, dar am adormit mult înainte să se termine. Înainte să mă culc am închis aparatul de la cablu pentru a nu mai vedea dimineață când mă trezesc ceasul și am pus telefonul pe silent. M-am trezit când alarma telefonului suna. Am uitat s-o dezactivez și sună și pe silent. Era 7.30. Am oprit-o și m-am întors în pat să mai dorm, dar Magellan o auzise și începuse să miaune la

Read More

O săptămână de vacanță…

În mod periodic simt nevoia de singurătate. Deși trăiesc în societate, deși sunt sociabila măcar în parte, deși am destui prieteni cu care mă văd, din când în când simt nevoia acută de singurătate. Printr-un concurs de imprejurari s-a nimerit ca tocmai acum, cand am terminat facultatea sa raman o luna singura. Din luna asta am ales prima saptamana sa fiu si mai mult singura, sa ma izolez si mai mult de lume.

Examen, mâncare și vacanță…

E vineri azi și mai sunt mai puțin de 24 de ore până la ultimul examen… Am mai zis, entuziasmul nu e așa mare, emoțiile nici atât. Ar fi fost bine dacă aș fi învățat ceva mai multe lucruri în facultatea, dar asta e. Nu știu ce mai urmează după asta. Nu știu dacă această a doua facultate o sa ajute la ceva. Nu știu dacă am s-o și folosesc. Mai vedem ce și cum. Nu filosofez acum că doar e vineeeeeri…. Înainte de asta o să mă bucur de o mică vacanță săptămâna viitoare. O să povestesc duminica despre ea. Iar mai înainte și de vacanță, poate chiar mai înainte de examenul de mâine am să gătesc ceva. Vreau

Read More

Mi-e dor…

Nu știu exact de ce dar îmi stă gândul la mare și la vacanță… cat de tare ar fi sa stau acum pe malul mării într-un șezlong (dar nu din ăla de plastic) cu un frappe sau poate un pahar de vin alb, să adie vântul, să se vadă stele și să se audă marea ușor… E clar că am luat-o razna!! Asta îmi imaginez eu în loc să învăț… și marea e departe și vacanța… probabil doar canicula e aproape… de ce mi-e dor mereu de ceva?!…

Consideratii de tot felul despre Lyon: ultima vedere…

Ultima privire înapoi înainte de a mă întoarce în țară. Trebuie să spun mai întâi că mi-a făcut plăcere să scriu acest jurnal de vacanță. Singurul sau cel puțin cel mai complet de până acum. Nu am un blog turistic sau de vacanță,, dar mi-a plăcut să transmit de la fața locului gândurile mele. Mi-a prins bine să mai uit o vreme de problemele și frustrările mele. Le-am ignorat o vreme măcar pe blog chiar dacă n-am uitat chiar total de ele în viața reală. Lyon-ul este un oraș frumos, n-am ce zice. M-a surprins tare plăcut și s-ar putea să fie pe primul loc în topul preferințelor mele dintre toate orașele pe care le-am vizitat. E adevărat că este

Read More