Ile/ May 30, 2011/ Ganduri, Provocari/ 0 comments

Însemnări ca de jurnal, scrise în diferite momente ale zilei. Verbele sunt la tot felul de timpuri și nu totdeauna sunt în concordanță de la un paragraf la altul…

Prima zi. Am adormit frântă de oboseală pe la 1. Am lăsat un episod din Cougar Town să meargă pe televizor, dar am adormit mult înainte să se termine. Înainte să mă culc am închis aparatul de la cablu pentru a nu mai vedea dimineață când mă trezesc ceasul și am pus telefonul pe silent.

M-am trezit când alarma telefonului suna. Am uitat s-o dezactivez și sună și pe silent. Era 7.30. Am oprit-o și m-am întors în pat să mai dorm, dar Magellan o auzise și începuse să miaune la ușă. I-am dat drumu în cameră și am continuat să dorm. Nu știu până când…

Când m-am trezit în sfârșit am avut impulsul să mă aplec spre unitatea calculatorului, să apăs butonul. M-am oprit la timp. Mai târziu am scos din priză toate cablurile calculatorului. Modemul îl scosesem din priza de cu o seară înainte așa că și telefonul fix era mort.

Mi-am cumparat duminică din aeroport ”Însemnările lui Georges Milesco” a lui Neagu Djuvara. Roman autobiografic. Am citit din el și ieri. Azi l-am terminat. Am ieșit în oraș să mănânc mult după prânz pentru că mi-era foame. Am ajuns în centru vechi, dar era închis unde vroiam eu să mănânc. Am intrat în altă parte și am tot citit. Încă nu terminasem de băut limonada și de citit cartea când a început să tune si să plouă. Am început să scriu. Ploua din ce în ce mai tare. Nu-mi place ploaia, dar simțeam nevoia să ies afară. N-aveam umbrelă. Am intrat în magazinul Victoria. Totul mi s-a părut dezolant. Am ieșit destul de repede. Afară abia mai pica.

Străzile mi se păreau din alt timp. Cerul arăta ciudat. Mi-am dat seama că nu mai am cum să ajung în Herăstrau. Am luat-o pe jos pe Academiei spre Galeriile Orizont. Cerul era ca din pozele îngălbenite de vreme. Clădirile în lumina ciudată arătau ca de demult… Nu mi se părea că mai sunt în 2011. Am făcut un exercițiu de imaginație să mă cred în anii de dinainte de al doilea război mondial. Mi-ar fi plăcut să fiu îmbrăcată într-o rochie de pânză topită în loc de blugi.

Când nu bătea vântul din asfalt ieșeau aburi calzi. Aveam senzația clară că trăiesc o zi de vară de acum foarte mulți ani. Când eram în dreptul CC-ului a început să plouă rău. Picături mari și reci cădeau de sus. Am luat-o la fugă fericită că nu eram în rochie. De pe Victoriei veneau multe autobuze. Era foarte aglomerat.

Mi s-a făcut poftă de o plăcintă cu mere și înghețată de vanilie. Mi-am amintit de Casa Roz…

Până am ajuns acasă ploaia s-a oprit. Am mers vreo 2 stații pe jos.

Am mâncat ștrudel cu mere și înghețată de alune că n-am gasit de vanilie. A fost bun și așa.

Eram foarte obosită… am adormit înainte de 11 probabil…

About Ile

Eu sunt Ile și scriu pe blogul ăsta într-o formă sau alta de aproape 10 ani. Sunt gândurile mele despre orice, sunt frustrările și bucuriile mele, sunt trăirile mele și o parte din viața mea așternute pe pagina asta virtuală așa cum mi-au venit tastele la mână.

Lasă-mi un comentariu...