În seara asta sufăr de un fel de instabilitate psihică. De fapt tot timpul sufăr de ea, doar că uneori pare mai pronunțată. Mă enervează căldura. Am plecat din țară la 42 de grade. 42 de grade la umbră, nu la soare, nu pe asfalt. 42 de grade la umbră!! Oribil, îngrozitor, de neimaginat. Am fost fericită să plec, să fug, să dispar. Am visat Parisul și frigul de aici. Mi l-am imaginat cu ochii minții. Când am ajuns noaptea la hotel erau 17 grade!! 17!!! Da, genial, minunat, nemaipomenit!! În prima zi am luat sacoul cu mine.
Sunt într-o stare mai melancolică din nou… și am mai dat pe net și peste cântecul ăsta… OOOOOfff!!! În altă ordine de idei am avut un week-end lovely… iar mâine/poimâine o să fac un tort teribil de bun. Nu că l-aș mai fi făcut până acum, dar n-are cum să iasă altfel 😀 …și mai vreau să știu cum să-mi fac o afacere unde să vând tarte!!! nu mai întreb și de unde fac rost de bani pentru asta :))) asta e! Acum vreau să dorm pentru că mi-e soooomn!!! și poate visez ca am afacerea mea unde vând tarte dulci și sărate și îmi merge și foarte bine 😀
Cea mai buna perioada a mea din facultate a fost si cea mai aglomerata. Aveam 2 joburi, ma duceam la cursuri si seminarii chiar daca mai chiuleam din cand in cand, aveam iubit si aveam si timp destul sa ies la baut si sa merg la teatru. Plus ca mi-am luat toate examenele si toate restantele din ceilalti ani. A fost cel mai tare an probabil din punct de vedere al multitasking-ului. Se pare ca ma pricep la chestia asta. Se pare ca asa reusesc sa le fac pe toate mai bine, sa jonglez cu ele… Saptamana asta nu se anunta prea aglomerata, dar a devenit treptat. Pentru ca nu am cum sa ajung lunea viitoare la sala am zis
Sunt o groaza de lucruri pe care nu le inteleg, sunt stupide si absurde. Vreau doar sa fiu fericita, dar nu stiu daca pot pana la capat. Stau cateodata si ma privesc din exterior. Pare dubios si par dubioasa. Cat de stupid pare totul cateodata si de nelalocul lui… Nu stiu cum sa spun asta altfel asa ca totul e o mare ceata. Vreau sa ma trezesc intr-o alta zi… Cateodata doar bat campii, cateodata sunt eu… Cateodata…
Am avut doua zile muncite, mai mult cea de ieri decat cea de azi, dar si sa primesti musafir eu o mare arta sau ceva :))) Imi place… sunt obosita si un pic luata, dar e bine… acum imi trag sufletul si ma relaxez un pic. Asa imi sade bine 😀 Nu am vise, nu am sperante, nu am nimic si probabil asa e cel mai bine, pentru ca oricum mi-e incredibil de bine. O sa incerc intr-un fel sau altul sa capat mai mult sau poate doar altceva, dar e bine 🙂 Nu sunt tot eu, nu sunt eu aceiasi total… cum ar spune o prietena: “”ma transform” si asta este adevarul-adevarat…Incet, nu stiu daca si sigur, incet… Ufff…
Imi place cand vantul rece imi bate prin plete. Nimic nu ma face sa ma simt mai libera decat aceasta senzatie.Vantul ala de rece de toamna sau de primavara, nu zapuseala verii… si frigul ala care iti intra in oase si urla la tine: TREZESTE-TE!!! Traieste!!!… Da, bine, viata nu e roz, iar picioarele mele urasc cu inversunare Parisul. Mie imi place totusi pe alocuri.
In seara asta nu am idee despre ce sa bat campii si nici alti oameni nu ma ajuta cu idei. Mi-e somn, cam asta e treaba. Am avut o zi de lancezeala aproape totala si mie mi-e somn. Nu am un tel, nu astept nimica. Vreau sa ma apuc de o nebunie si nu stiu cum sa incep si nici daca lucrurile vor merge vreodata. E o nebunie, o mare, mare nebunie. Stiu asta si mai sunt si alti oameni care sa imi spuna asta cand eu nici nu am plecat la drum. Sunt oameni specializati in lucruri de genul sa distrugem alti oameni, sa le distrugem visele si sa-i calcam si pe ei in picioare eventual, ca sa nu
Fiecare drum, oricat de lung, incepe cu un pas si dupa vin la rand alti pasi mici, mici de tot si trebuie sa-i faci pe toti pana la capat. Eu nu ma pot opri, eu daca ma opresc, plec greu iar la drum, plec foarte greu. De cele mai multe ori nici nu mai plec. Raman acolo sau pur si simplu merg inapoi. Asta nu e bine, nu e bine deloc. Obiceiurile proaste sunt atat de rezistente. Le distrugi greu si tot au tendinta sa reapara. Nu imi pot permite asa ceva acum. In momentul de fata nu imi mai permit nimic din ceea ce ma caracterizeaza in mod negativ. In momentul asta ar trebui sa dau tot ce am
Nici azi n-am apucat sa incep povestea cu concediul… ce sa-i faci? lenea-i mare rau de tot si caldura si mai si :)) maine in zori cand ma trezesc promit sa povestesc. Macar atata pot sa fac si eu :)) Am inceput sa scriu, dar nu am terminat si uite ca m-a apucat miezul noptii cu povestea nescrisa despre Sibiu 😛 Ma gandesc ca s-ar putea la un moment dat sa trebuiasca sa scapam de Magellan 🙁 asa pare 😛 Apoi mai am o problema mare existential: trebuie sa cam aleg intre puzzle-urile mele primite cadou sau cumparate si el 😛 Stiu ca pentru unii e simplu de tot, ca nu se pricep la puzzle-uri si nu au pasiuni din
… sau de toate pentru toti, sau despre toti, ba nu, doar despre mine, de toate despre mine… De o saptamana ma tot chinui sa scriu chestii inteligente despre ce vreau eu in 2010, despre cum a fost sau n-a fost 2009… dar n-a mers nimica… asa ca o sa scriu total alandala si neinteligent ce-mi trece prin minte, inima si stomca :))) Prin stomac sper sa nu-mi mai treaca prea multe in ideea ca mi-am propus anul asta sa nu mai mananc toate prostiile, ba chiar sa mananc foarte sanatos, asa cum am mai facut intr-o perioada din viata mea si a fost foarte bine. Tot timpul e un “de maine, de luni, de la intai”.
Starea mea de spirit e in ceata, ceata mare si nu stie incotro s-o ia. Ar fi doua posibilitati. Una si cea mai probabila, sa se intoarca la lene si la plictiseala. E destul de confortabila, nu trebuie sa mai fac nici eu nimica daca ea e asa si scapam cu totii de treaba. Dar… pentru ca normal ca exista un dar… e cam plictisitoare din fire starea asta… Adica ti-e lene azi, ti-e lene maine, dar pana cand… ca poate lenea n-a omorat pe nimeni, dar plictiseala sigur da. Cealalta posibilitate e mai nuantata. Adica as putea fi vesela, optimista si intreprinzatoare. Avantajele ar putea fi mai multe. Dezavantajul major este ca poti sa obosesti de atata optimism, veselie
E joi dupa-amiaza. De luni n-am mai facut nimica, desi… marti am scris blogul ala lung despre cum a fost la Bergamo. Filmuletzul n-am apucat sa-l fac. Sufar de lene mare! In orice privinta!! Orice ar trebui sa fac sau as avea chef are un oarece neajuns si atunci mai bine nu mai fac. De ce sa ma complic daca nu poate fi simplu mai bine de loc. Deficitara rau gandirea asta. Imi doresc unele lucruri. Sunt intr-un cerc vicios, mai degraba o bucla… Cum ies din bucla?? Stie cineva formula minune? Ce parametrii trebuie sa modific sa ies de pe orbita?? Afara pare frig, in casa e cald desi am geamurile deschise. Mi-ar placea sa fie mai frig. M-am