Tag Archives: acasa

Am plecat din România…

E prima dată când am venit în țară și acasă nu m-a așteptat nimeni, când am băgat cheia în ușă și nu s-a auzit nici un mieunat, când nici un blănos frumos n-a vrut s-o șteargă pe ușă afară, când n-am avut nici un motan de luat în brațe, când nu și-a tocit nimeni ghearele pe valiza mea roșie, când n-am avut de luptat cu nimeni pentru a-mi scoate lucrurile din bagaj, când nu a mieunat nimeni cu noaptea în cap să mă trezească, când nu a mai avut nimeni nimic de reclamat…

Prima zăpadă…

Prima zăpadă…

Neața bună, oameni buni! De dimineață când am făcut ochii mari am descoperit zăpada afară. A fost așa o surpriză și m-am bucurat, mai ales că aici nu trebuie să-mi fac griji cu roțile de iarnă…

Aici sau acolo, acolo sau aici…

Când pe prima pagină a blogului sunt atât de multe poze de miercuri e evident că e cazul să mai scriu și eu ceva pe aici. Nu mi-e clar exact ce și nici despre ce. Sunt la Paris. Asta o știe deja oricine. Anul ăsta am stat mai mult aici decât în București. Uneori nu mi-e clar unde e acasă, aici sau acolo. Sunt omul care se atașează de oameni, de lucruri, de locuri, dar sunt și omul care se adaptează incredibil de repede la lucruri și locuri noi. În orice loc unde stau mai mult de o săptămână încep să mă simt deja ca acasă. Cred că asta mi se întâmplă pentru că intervine deja o rutină de trezire

Read More

Trecut-au anii…

Primul meu blog l-am avut la 360 la yahoo și l-am început pe 23 decembrie 2005. Nici nu-mi vine să cred cât timp a trecut de atunci. Pentru un om care are un blog doar pentru el am scris mult, foarte mult. O vreme m-au citit niște oameni, apoi nu m-au mai citit. Unii s-au mai întors, alții n-au mai venit. Într-o vreme scriam altfel și cumva îmi place mai mult cum scriam atunci. Nu știu foarte exact când am schimbat stilul și nici nu știu dacă e potrivit să mă întorc la stilul ăla deși uneori o mai fac.

M-am intors…

M-am intors de la Paris cu o multime mare de poze, cu multe, multe amintiri, cu dorinta de a mai merge acolo (am mai lasat destule de vizitat si pentru alte dati). Zilele viitoare o sa sortez pozele si o sa apara si ele. Daca o sa fiu suficient de harnica o sa va povestesc macar pe scurt despre cum a fost, despre ce am vazut, despre ce mi-a placut. Acasa ma astepta mieunatorul dornic sa fie luat in brate. S-a lipit de mine instant cand l-am luat in brate si torcea si nu se mai oprea. A avut mama grija de el cat am lipsit eu, dar el tot nu m-a uitat si chiar a fost foarte fericit sa

Read More