Daca e sa incep cu partile pozitive as spune in primul rand ca e o tipa desteapta si sigur asta e lucrul care imi place cel mai mult la ea. E si o persoana destul de sincera si ii place sa-si ajute prietenii, uneori chiar mai mult decat ar fi cazul… Habar n-are ce vrea, dar se pricepe sa faca o multime de lucruri bine, daca nu chiar foarte bine. Ar putea face probabil orice, dar ne stiind exact ce vrea, nu face aproape nimica. Ca urmare nu pare mult mai mult decat un om mediocru la prima vedere. Daca apuci totusi sa o cunosti, o sa iti dai seama ca nu e deloc asa. Desi n-ai crede, pentru ca
Am cautat mult o poza azi, dar n-am gasit exact ce mi-as fi dorit… ori pentru ca nu am stiut unde sa caut, ori pentru ca nu a existat niciodata… 😉
Eu sunt mare fan cafea si cred ca nu exista pe lume o ciocolata mai buna decat cea cu cafea. De aici a pornit ideea de a face un tort cu muuulta, multa cafea. Ma rog, ideea initiala era de fapt de a face un tort cu sampanie :)) dar pe site-ul unde am gasit o reteta de tort cu sampanie, am gasit o multime de retete cu cafea. Tortul meu “Cafegiu” este o combinatie de trei torturi. Am luat blatul de la un tort, crema si siropul de la un altul si la final decorul de la un al treilea tort 🙂 ca toate, toate sa fie facute cu cafea. Ce a iesit a fost de-a dreptul genial de
…la una din zilele mele de nume …acum 4 ani, in Han, cand dadusem deja berea pe cafea… Buna dimineata, doamnelor si domnilor!! Pacat ca nu exista si un emoticon cu unu care se intinde asa dimineata, era numa’ bun 😀 Am visat azi-noapte o gramada de tampenii, complicat rau… nu va pot povesti, ca nu le mai stiu, dar erau complicate rau… puteam scrie o carte despre cate mi s-au intamplat intr-o singura noapte in vis :)) Am mancat un pic, am baut si-o cafeluta acum e numai bine sa mai trag un pui de somn, dar nu se poate ca trebuie sa culeg niste struguri un pic mai incolo si nu pot sa dorm ca ratez momentul si
Hristos a inviat! Pentru ca tocmai ce a trecut Pastele am ales o poza tematica… La tara la Cip, anul trecut…
O zi de noiembrie trista si ploioasa, dupa o zi de Paste atat de insorita… As vrea sa urluuuu, sa urlu tare!!! Nu se poate, nu e bine sa tulburi linistea publica… deci nu putem decat sa mai amanam urletele. Daca ignori presupusele urlete totul e bine. Printre oua ciocnite s-au mai ciocnit si vise. As vrea sa nu mai vreau nimica. As vrea printre lumini si umbre sa redescopar soarele. As vrea in nesfarsita zi de maine sa vad rasaritul. As vrea sa pot zbura. As vrea sa pot sa merg iarasi. As vrea sa fiu acolo, in ziua aia… as vrea sa nu regert nimica, dar nu se poate. As vrea ca eu sa fiu eu…
Nu stiu altii cum sunt, dar eu daca as face mereu ce-mi propun as fi ajuns departe de mult… asa sunt tot acasa :)) Ma pricep mai bine ca multi, daca nu cumva mai bine ca toti ceilalti, sa aman lucrurile. Ai putea crede ca deviza mea in viata este: Nu face azi ce poti lasa pe maine, ca poate face altul sau nu mai trebuie facut. Nu e total adevarat, dar este suficient de mult cat sa fie teribil de deranjant!! As vrea sa pot schimba asta la mine. Imi place de mine cand fac lucrurile cum trebuie si la timp si nu in ultima secunda. Bilantul luni martie nu arata prea bine. Nici nu stiu ce as putea
Ca sa ramanem tot in Italia…. Lecco si ceata 🙂
Dupa ani si ani de zile, nu stiu cum, total intamplator, mi-am adus aminte poezia asta. Cei din generatia mea poate si-o aduc aminte de la inceputul manualului de Cultura Civica dintr-a 7-a. Nu stiu daca acum mai exista atat poezia in manual, cat si materia in programa :)) Ce m-a fermecat atunci la poezia asta nu este promisiunea de la final de a ajunge OM, ci mai degraba parcursul… Daca-ti ramane mintea cand cei din jur si-o pierd si, fiindca o ai, te-apasa sub vorbe care dor; Daca mai crezi in tine cand altii nu mai cred si-i ierti si nu te superi de indoiala lor; Daca de asteptare nu ostenesti nicicand, nici de minciuna goala nu-ti clatini gandul
Imi plac teribil vitrinele magazinelor micute cu tot felul de specialitati… la noi nu prea se gasesc… …aici o vitrina cu multe dulciuri la Venetia…
Stiti chestiile alea facute din piese de domino, cand le pui in picioare la o distanta potrivita astfel incat lovind-o pe prima, cad toate, una dupa alta, pana la ultima? Eu am ajuns in viata mea la momentul in care ultima piesa care a cazut a fost prea departe de urmatoarea si nu a mai daramt-o. Astfel nu se mai intampla nimica. Astept un vant, un ghiont, un ceva care sa loveasca prima piesa ramasa nedaramata si astfel viata mea sa o ia din nou din loc. Dar nu se intampla nimica. Nu se intampla nimica si pentru ca eu nu stiu ce vreau sa se intample. Nici nu mai am puterea sa mai vorbesc despre asta. Am vorbit atata,