Pentru ca zilele trecute a facut si el un an 😀 Ia sa vedem, il recunoaste cineva? 😉 :)))
Intotdeuna cand ma gandesc la 1 iunie imi amintesc de o intamplare din clasa a 8-a. Era un pic inainte de 1 iunie si intr-o pauza a venit profesorul de religie in clasa si ne-a intrebat daca noi suntem sau nu copii. Cum pe la mijlocul lunii mai, eu, ultima din clasa, implinisem 14 ani si deci toti ceilalti erau mai mari, aveam cateva colege chiar de 15 ani, am raspuns cu totii aproape in cor ca nu mai suntem copii, cazand astfel in capcana ce ne-a fost pregatita :)) Profesorul de religie se gandise sa ne dea la toata clasa 10 de 1 iunie, dar daca noi nu mai eram copii… :))) Am dat-o la intors cand am aflat
Chiar daca afara soarele e cat casa, eu sunt un om trist si nefericit, asa ca pana imi revin, o sa ploua putin…
La multi ani pentru mine si pentru fratele meu drag, Luca! Si pentru toti ceilalti!! 😀
In urma cu un an…la 25 de ani fara o zi 😀 www.paramania.ro
Gândul îmi zboară de la un la alta, când sunt veselă, când sunt tristă, durează doar o fracțiune de secundă să mă răzgândesc, durează doar o fracțiune de secundă să o iau din loc sau să mă opresc. E primăvară, e mai, luna mea favorită. Stau între 4 pereți galbeni și îmi imaginez cât de mult mi-ar plăcea să fiu afară. Toată lumea mă invidiaza. Ce minunat e să nu trebuiască să te duci nicăieri. Da? Chiar așa?! Nope, nu mai e… O bătaie din palme și lumea ar putea s-o ia din loc… un simplu răsucit de degete și nu aș mai fi aici… știi, odată am zburat, și nu atunci când am zburat cu parapanta și nici atunci
Pentru ca Larisa a scris zilele trecute despre Dunare la Cazane si pentru ca am fost si eu acolo acum doi ani…
Sunt plictisita rau de tot, mai rau ca niciodata. Nu fac nimic si chiar daca mai fac din cand in cand cate ceva, tot plictisita sunt. Nu stiu ce sa fac ca sa scap… Am nevoie sa fac ceva, sa ma antreneze cumva, sa am si eu un motiv sa traiesc ca nici din astea nu prea vad momentan. Nimic nu ma atrage, nimic nu ma pasioneaza, nimic nu ma face sa tresalt, imi duc viata monotona, atat de monotona… Deci, daca treceti pe aici, lasati si voi un semn, o idee, o sugestie de ajutor. Am atata nevoie!
Mi-este foarte mare lene sa scriu. Sigur ca asta se intampla pentru ca nu prea am cu ce ma lauda si atunci nu am nici tragere de inimia sa-mi insir aici deziluzile si dezamagirile ce mi le-am provocat luna trecuta. Plus ca fiecare zi care trece ma indeparteaza de luna aprilie si mi-e din ce in ce mai greu sa-mi amintesc de ea.
Cazinoul din Constanta… de departe arata bine… ceva mai rau de aproape…