Azi frappe-ul cu care m-am laudat ieri n-a mai vrut sa iasa. La examen m-am intors sa modific un raspuns corect intr-unul gresit. Am mancat ceva mancare buna si am baut un vin alb rece, dar nu destul de rece. Am vazut o piesa de teatru buna, chiar destul de buna 🙂 Am vazut si niste prieteni. Acum e tarziu in noapte si caldura este inca mare. Am dat peste cap 2 litri de apa rece aproape pe nerasuflate. O sa ma duc in pat si poate o sa dorm, poate o sa citesc sau poate o sa mai vad un film…. A fost o zi obistoare, urmeaza altele… Noapte frumoasa…. P.S. Ieri m-am aprovizionat cu ceva carti de la
Cianura pentru un suras de Rodica Ojog-Brasoveanu… Vara trecuta am auzit asta 2-3 saptamani la televizor in fiecare dimineata, urma sa apara cu Adevarul. Inca imi suna in urechi vocea barbatului din reclama spunand Cianura pentru un suras… Cianura pentru un suras… Cianura pentru un suras… Sigur ati auzit vocea aia speciala din reclama… Titlul mi s-a parut genial, de autoare recunosc ca nu am auzit. A parut in august, eram in cocncediu dar am zis ca nu pot rata asa ceva. Era intr-o joi si eram la Iasi, imi aduc aminte ca am cumparat-o de la parterul unui mall, cred ca Moldova Mall… Stiu, stiu… memorie de elefant :))) (data exacta n-am mai mentionat-o ca sa nu va sperii
Cei doi iubiti ai mei… 😀
Asa miroase vara, a peste prajit?! Cel putin asa miroase in casa de doua zile, nu de la mine, de la vecini. De la mine miroase a crini, a crini albi, simplii, frumosi. A venit vara si eu stau pitita bine in casa sa nu cumva sa ma prinda soarele sa ma coloreze in ciocolata. Dar din pacate am inceput sesiunea si toate, toate examenele sunt la pranz in mijlocul zilei. 2 ore si ceva dus-intors pentru nici 5 minute de examen cu tot cu logat, de-logat, cu urcat si coborat treptele… Tot cam 5 minute imi ia si sa invat, mai degraba sa citesc, grilele. Mai mult imi ia sa asez frumos in pagina intrebarile pentru a le putea
Dintr toate lunile anului, luna mai imi este cea mai draga. Nu numai pentru ca am atatea motive de sarbatorit, ci si pentru ca e cea mai frumoasa luna de primavara. Luna asta mai, mai 2010, nu a fost perfecta cum mi-as fi dorit-o, dar a fost frumusica 🙂
Imi aduc aminte de-o poveste veche, cu iubirea noastra… mai stii cum a fost… un miros de pizza mai de departe de copilarie, de undeva, de pe o plaja nerevolutionara… un vant misto ce flutura prin plete, o libertate mai mult decat uitata, o durere de cap cu iz de maturitate… o dorinta de sofat de dincolo de moarte… vreau sa fiu iarasi tanara cum am fost odata…
Deci! Azi nu ma simt bine, nu ma simt bine deloc. S-ar putea sa si mor la cat nu ma simt de bine… si nu inteleg de ce trebuie sa fac ceva… adica nu e de ajuns ca mi-e rau, trebuie sa ma si misc, sa si mananc, sa si fac treaba, sa si respir….?? Nu inteleg… aaaa, asa fac toti oamenii? nici ei nu se simt bine, dar tot trebuie sa faca una alta?! Nasol frate, nasol de tot!!!!!
Daca las la o parte ultimele 9-10 luni din viata mea, n-as pregeta o clipa sa spun despre mine ca sunt o invingatoare. Dar daca e sa ma uit la toata, toata viata mea, cu tot cu trecutul recent, lucrurile nu stau chiar asa. De-a lungul timpul m-am luptat cu una cu alta, nu mi-a fost usor si nici nu mi-a ieisit tot timpul din prima, dar intr-un final victoria a fost a mea, muncita si savurata pe deplin. Azi nu mai e asa. Azi nu mai am victorii sau nu ma mai incanta, sunt prea mici, sunt prea neinsemnate, sunt degeaba. Bine, ele ma mai tin poate in viata, dar nu sunt lucurile pe care le vreau. Ma afund
Pentru ca zilele trecute a facut si el un an 😀 Ia sa vedem, il recunoaste cineva? 😉 :)))
Intotdeuna cand ma gandesc la 1 iunie imi amintesc de o intamplare din clasa a 8-a. Era un pic inainte de 1 iunie si intr-o pauza a venit profesorul de religie in clasa si ne-a intrebat daca noi suntem sau nu copii. Cum pe la mijlocul lunii mai, eu, ultima din clasa, implinisem 14 ani si deci toti ceilalti erau mai mari, aveam cateva colege chiar de 15 ani, am raspuns cu totii aproape in cor ca nu mai suntem copii, cazand astfel in capcana ce ne-a fost pregatita :)) Profesorul de religie se gandise sa ne dea la toata clasa 10 de 1 iunie, dar daca noi nu mai eram copii… :))) Am dat-o la intors cand am aflat