Prea cald pentru mine zilele astea. Imi placea mai tare cand era racoare. Chiar imi aminteam pe la pranz cat era de frig asta-iarna. Cum ningea si credeam ca nu se mai termina odata sau niciodata. Cum asteptam primavara. Asta asteptam atunci, primavara, nu vara asta calda. Nu mai pot! Nu mai pot cu nimic si cu toate. Tot cu gandul la toamna traiesc. La toamana aceea perfecta. Mi-e teama ca nu o sa vina. Trebuie sa muncesc mult si din greu pentru ea si eu pare ca nu fac decat contrariul. Pare ca nu vreau s-o traiesc. Am cateodata impresia ca o fac intentionat. Ca nici de-a naibii n-o sa fac in viata ce trebuie. Ce trebuie pentru mine.
Mai intai de toate va asigur ca nu o sa transform blogul intr-un blog culinar desi in ultimul timp am tot scris despre mancare. Poate in toamna dau drumul la blogul culinar si atunci aici doar o sa bat campii cu gratie despre alte alea. Ultimul episod din seria episoadelor cu paste este referitor la niste spaghetti cu fructe de mare. N-am mai mancat fructe de mare gatite de mine si nici in rest n-am prea mancat, dar pentru toate exista un inceput. Ne mai facand si ele fiind destul de scumpe proaspete, am zis sa nu ma risc foarte tare si mai intai sa iau niste fructe de mare congelate. Am luat 2 pachete de vreo 160 gr cantitate
De trei zile ma uit aproape neincetat la televizor. Am citit tot ce se putea pe internet. Am vazut emisiuni peste emisiuni, pareri peste pareri. Am si eu parerile mele, varianata mea a povesti. Ma tot intreb de ce trebuie neaparat sa aflu tot, de ce trebuie sa stiu eu ce-a scris ea in mesajul acela, de ce trebuie sa stiu eu de ce a luat ea decizile asa cum le-a luat?? Ma gandesc ca intr-un fel caut o confirmare a gandirii mele, a concluziilor mele. Sigur mai este vorba si de curiozitate, curiozitatea atat de umana si pe alocuri si meschina. Este probabil inutil. Nu putem afla, nu putem decat sa ne imaginam. Nimeni care a trait exact ce
Daca tot m-am apucat sa scriu despre mancare aici, sa va povestesc cum e cu concursul la care particip. Acum ceva timp, o saptamana, doua in urma, nu mai stiu exact, Copolovici de la Pranzul din caserola povestea despre cum sa faci poze pentru concursuri. Poze cu mancare, bineinteles. Povestea si despre un concurs la care premiul era o masina de facut paine. Eu masina de facut paine am, desi ca sa fac paine am folosit-o o singura data. Am folosit-o mai mult la facut aluaturi cu drojdie 😀 adica tot felul de nebunii de pachetele cu ciocolata, mucenici, cornuri cu gem si alte alea.
Cu gandul la concediu… Parcul Copou, Iasi, 2009
Azi n-a fost o zi asa de buna. N-am baut cafea de dimineata si toata, toata ziua mi-a fost somn. Am si incercat la un moment dat sa dorm, dar nu prea mi-a iesit. Plus ca toata ziua m-a durut capul si a fost si cald rau. Nu-mi mai place! Ce?! Nimica!!! Nimica nu-mi mai place. Vreau sa dorm. Sa dorm mult, pana tarziu, sa nu mai am griji de nici un fel, sa nu mai fie nimica. Vreau sa dorm!!!
Cip n-a mancat niciodata paste inainte sa facem noi impreuna acum multi, multi ani. Sa facem impreuna inseamna el sa aprinda aragazul si cuptorul si eu sa fac restul :)) Acum multi, multi ani nu numai ca nu stiam sa aprind cuptorul cum v-am povestit in primul episod, dar nu stiam nici sa aprind aragazul, sau de fapt stiam dar nu faceam asta defel. Prima data am facut paste simple pentru ca mai mult le-am facut pentru mine 😉 Ghinion de nesansa i-au cam placut si lui, dar el ar fi preferat sa mai aiba ceva umplutura sosul, asa am ajuns la acest compromis de paste cu carnati si ciuperci. Am mai incercat in perioada aia si paste cu ton,
Sunt mult prea obosita ca sa va povestesc acuma despre pastele cu carnaciori si ciuperci. Probabil maine o sa am mai multa energie. Chiart ma bazez pe asta, desi nu am niste planuri foarte exacte. Nu sunt semne ca o sa ma descurc cu practica anul asta si e cu atat mai grav cu cat nici anul trecut n-am facut practica. Pare complicat si intr-un fel sunt si ingrozita daca o sa reusesc sa fac practica. Nu stiu de ce anume, dar am o teama teribila de a reusi lucruri. Mi se trage de demult, nu stiu exact de la ce, dar in anul I imi doream sa nu iau o restanta, pentru a nu putea sa ma duc la
Avand in vedere ca e blogul meu si ca se mai si cheama Ganduri despre orice… imi permit sa scriu absolut ce am chef aici. De data asta o sa fie despre mancare. Poate intr-o zi o sa fac un blog culinar, chiar aveam la un moment dat in gand sa fac asta, dar pana atunci, cand o sa apara blogul meu mancacios o sa-mi exprim parerile mancacioase aici. Dintre toate mancarurile de pe lumea asta, clar, clar, clar pastele sunt pe primul loc. Mor sa mananc paste si daca nu m-as face din ce in ce mai mare de la ele, as manca probabil in fiecare zi a vietii mele, la micul dejun, pranz si cina si chiar si
Vara trecuta nu a fost una din cele mai grozave veri. Desi am avut un concediu fain prin tara, cu vazut Maramures si Bucovina, Iasi si mormantul bunicii mele de la Vaslui, am luptat din greu pentru el, cu multe suferinte, chiar si ceva nervi, cu decizii importante. A fost o vara groaznic de calda pentru mine si am suferit teribil din cauza faptului ca desi aveam aer conditionat la serviciu nu puteam in nici un fel sa-l folosim din cauza unel colege…hmm… nu gasesc cuvantul potrivi s-o descriu, unei colege… hai sa zicem naspa!!! Era ceva la genul lupta pe viata si pe moarte. Toata lumea murea mai mult sau mai putin de cald si ar fi vrut cat
Am fost astazi sa ma plimb vreo ora si ceva. Si ca sa mai las “fiara” (asa ii zice tata) singura, sa se obisnuiasca si ca sa cumpar afine, nectarine si piersici. Jumatate din timp am avut o durere groaznica de spate din cauza ca merg mai dreapta decat stau si cum mai mult stau pe scaun decat merg, durerile la indreptare sunt destul de mari. Pe vremuri cand mergeam la sala descoperisem aparatul minune care imi indrepta coloana si aveam dureri doar atunci cand stateam stramba… Dar ce sa-i faci, vremurile au trecut, viata s-a schimbat, eu am capitulat si ma pregatesc sa devin o batranica cocosata…
Un oras cat o tara, o tara cat un oras… Singapore 2008