Eu nu sunt un om cu un plan. Niciodata nu cred ca mi-au placut planurile prea elaborate. Sa ajungem, acolo, sa vedem ce si cum si ne descurcam la fatza locului. Nu merge asa, spun unii. Chiar nu merge asa uneori, pentru ca daca vrei anumite lucruri trebuie sa-ti faci planuri. Numai ca oamenii, sau viata prin oameni mi-a arata ca nu merge nici asa. Ca poate merge uneori cu planul de dinainte facut, dar nu tot timpul. Dupa ce m-au luat oamenii si m-au facut sa imi fac planuri, tot ei mi le-au distrus. Tot ei au calcat, cu voia sau fara voia lor, peste ele. Eram un om fara planuri. Oamenii m-au invatat sa fac planuri si tocmai
Nu sunt un om care agreaza munca in echipa. Am impresia ca ma descurc de multe ori mai repede si mai bine de una singura. Si totusi, de cativa ani fac parte dintr-o echipa. O echipa in care n-am ajuns intamplator, o echipa din care mi-am dorit si inca imi mai doresc sa fac parte. Nu stiu ce si cum mi-am imaginat, nu mi-e clar cum functioneaza alte echipe, dar daca este sa ma intrebati pe mine suntem aproape o echipa perfecta. Nu zic ca nu avem scapari, nu zic ca functionam ca un mecanism de ceas elvetian, ca suntem perfecti, doar aproape perfecti. Nu stiu daca as fi putut gasi un alt om cu care lucrurile sa mearga asa
Fiecare drum, oricat de lung, incepe cu un pas si dupa vin la rand alti pasi mici, mici de tot si trebuie sa-i faci pe toti pana la capat. Eu nu ma pot opri, eu daca ma opresc, plec greu iar la drum, plec foarte greu. De cele mai multe ori nici nu mai plec. Raman acolo sau pur si simplu merg inapoi. Asta nu e bine, nu e bine deloc. Obiceiurile proaste sunt atat de rezistente. Le distrugi greu si tot au tendinta sa reapara. Nu imi pot permite asa ceva acum. In momentul de fata nu imi mai permit nimic din ceea ce ma caracterizeaza in mod negativ. In momentul asta ar trebui sa dau tot ce am
Zilele astea viata mi s-a parut frumoasa. M-a invadat o stare de bine in ultima vreme. Astept sa fie si mai bine, chiar daca am racit un pic. Nu pare asa grav. Am asteptat o toamna perfecta si chiar daca nu e asa cum mi-o imaginam, tot e frumoasa. Muncesc pentru niste lucruri frumoasa si poate se vor si intampla la un moment dat. Am atatea ganduri ca nici nu mi le pot stapani. Gandul imi fuge departe. Am o poza frumoasa care probabil o sa ajunga pe Papa la Ile, dar pana atunci v-o arat aici. Are multi antioxidanti si face bine pe vremea asta 😛 Despre noul meu blog, homemade yummys, am sa va povestesc probabil mai multe
Pentru ca intr-un fel sau altul imi e dor de trecut…
E toamna-n septembrie, n-as fi aflat daca nu mi-ar fi spus un prieten cocor… asa spunea o melodia acum vreo 14 ani… am auzit-o cred de cel mult 3 ori in viata, dar imi revine in minte in fiecare an la inceput de septembrie. Acum cateva zile ma gandeam ca o sa vina septembrie, dar tot vara o sa fie. M-am inselat. Toamna a muscat rau din cascaval si a venit cu 3 zile inainte. Nu ma plang, nu-mi pare rau pentru ca imi merge bine. Pare trist afara, dar tristetea e cateodata frumoasa. La sfarsit de vara, Magellan si Plesu va saluta 😉
Daca ziua buna se cunoaste de dimineata, eu as putea avea o saptamana buna cel putin, poate chiar mai mult. Doar de o zi a venit frigul si eu sunt plina de energie de parca m-am bagat in priza. Pe principiul daca ai ceva de facut, fa acuma, m-am si apucat de una, alta. Surprinzator, stiu!!! Princiupiul meu in viata e mai mult ceva de genul daca te loveste harnicia, stai un pic ca poate iti trece :)) Nu stiu cat o sa ma tina starea asta de bine, nu stiu daca am sa fac ceva, nu stiu daca nu o sa sfarseasca totul intr-o balta de vise ucise… dar vreau sa ma bucur azi, chiar daca poate maine o
Asa de fericita am fost azi ca a fost frig. Astept doar sa fie frig cu soare… e mai vesel asa 🙂
Gata! M-am apucat de treaba!! Ieri am onorat prima comanda de pateuri, saleuri si negresa cu nectarine 😀 Se pare ca au fost si bune!! Lumea a parut incantata de cat de gustoase au fost! Asa ca am inceput cu dreptul. Luna viitoare mai am doua comenzi. Abia astept sa mai vina si altele. Acum la inceput imi “oblig” prieteni sa duca la serviciu de ziua lor bunatati de la mine. Poate, poate mai gasesc si alti oameni pe parcurs. Tot pe prieteni ma bazez si pentru reclama. Sa povesteasca si ei prietenilor lor si tot asa…
Se pare ca e din ce in ce mai greu sa ma tin de promisiuni, dar uite ca incerc totusi sa va povestesc azi ce si cum a fost la Cluj. Drumul de la Sibiu la Cluj trece acum pe celebra autostrada A3, de la Turda la Gilau. Ce sa zic, mie mi-a placut autostrada. Cip este insa de parere ca are prea prea multe dealuri si vai si ca nu asa se face o autostrada. Partea cea mai proasta e oricum ca are doar 42 de km si deci nu mergi mai mult de 20 de minute pe frumusetea de drum. La Cluj am ajuns pe la pranz, intr-o caldura ingrozitoare. De data asta nu am mai avut noroc
Pentru ca mi-e tare dor de toamna si chiar si de o evadare prin tari mai civilizate…