Noi2…
Nu sunt un om care agreaza munca in echipa. Am impresia ca ma descurc de multe ori mai repede si mai bine de una singura. Si totusi, de cativa ani fac parte dintr-o echipa. O echipa in care n-am ajuns intamplator, o echipa din care mi-am dorit si inca imi mai doresc sa fac parte.
Nu stiu ce si cum mi-am imaginat, nu mi-e clar cum functioneaza alte echipe, dar daca este sa ma intrebati pe mine suntem aproape o echipa perfecta. Nu zic ca nu avem scapari, nu zic ca functionam ca un mecanism de ceas elvetian, ca suntem perfecti, doar aproape perfecti.
Nu stiu daca as fi putut gasi un alt om cu care lucrurile sa mearga asa de bine. De multe ori am impresia ca pur si simplu ne-am gasit, ne-am nimerit. Ca nici unul din noi nu am fi putut gasi ceva care sa ni se potriveasca atat de bine. Fiecare separat nu functionam la fel de bine ca impreuna. Bine, acum sa nu exagerez, putem sa existam si unul in afara celuilalt, destul de bine chiar, dar cand suntem impreuna parca e o vraja, parca suntem mai aproape de perfectiune, parca ne completam cum nu se poate mai bine…
Nu stiu ce e asta, nu stiu ce se vrea a fi ceea ce am scris aici, dar am simtit nevoia sa spun intr-un fel sau altul lucrurile astea…
Noapte frumoasa!
Bravo!!! Ma bucur pt voi! Si la multi ani inainte…si totusi….eu chiar vreau a vin la nunta :))) ..chiar daca va trebui sa vin in blugi 😉
Multumim! Nu cred ca o sa ai noroc prea curand, dar si la 50 de ani daca ne casatorim tu sa ai blugi pregatiti, ca sigur o sa fie nunta in blugi :)))
La cat mai multe bucurii impreuna!!!
Multumim! Si voua 🙂