Dacă ar fi să mă întrebe cineva ce fac toată ziua n-aș știi ce să răspund. Nimic, cam ăsta ar fi răspunsul dar totuși… Ce înseamnă nimic?! Cu ochii pe pereți nu stau și atunci ce anume fac mai exact?? Nu știu :-s Mă străduiesc cât pot să povestesc despre tarta de căpșuni… Mâine dimineață să-și clătească lumea ochii cu ea 😀 Noapte frumoasa…
Am ales azi o avampremieră a tartei de la Papa la Ile…
Trecut-au anii ca nouri lungi pe șesuri și niciodată n-or să vie iară, căci nu mă-ncântă azi cum mă mișcară, povești și doine, ghicitori, eresuri… ce fruntea-mi de copil o-nseninară, abia-nţelese, pline de-nţelesuri… Stau în pat lângă un morman de chestii destul de inutile. Unele sunt de aruncat, unele de mutat în altă parte. Mi-e lene. Nu mi-e cald, poate doar un pic foame. Sunt un pic pleoștită fără motiv. Poate un pic melancolică. Am dat peste o hârtie de acum 5 ani, de după licență, pe care scriam că societatea asta ne pervertește. Cat de adevărat. Acum vreo 7-8 ani ziceam că sistemul e devină. Asta mi-a adus într-un fel un punct în plus la examenul de geometrie, deși
A trecut săptămâna de vacanță. Am reușit să trăiesc în garsoniera mea din București timp de o săptămână aproape ca în vacanță. Chiar mai ceva 😀 Am reușit să nu pornesc calculatorul și nici televizorul. N-am ascultat nici muzică. Am reușit să nu vorbesc la telefon cu nimeni timp de o săptămână. Doar Cip mi-a scris în fiecare zi un sms, să știu că e bine…eu nu i-am raspuns decât cu bip… Am citit mult, cum cred că n-am citit niciodată. În 7 zile, 7 cărți. Fix câte o carte pe zi! Însemnările lui Georges Milesco (Neagu Djuvara), Dumnezeu mi-e broker (Christopher Buckley, John Tierney), Nesuferitele zile de luni (Arnon Grunberg), Trei femei (Stelian Țurlea), Cartea Mironei (Cella Serghi), Cișmigiu
Însemnări ca de jurnal, scrise în diferite momente ale zilei. Verbele sunt la tot felul de timpuri și nu totdeauna sunt în concordanță de la un paragraf la altul… Prima zi. Am adormit frântă de oboseală pe la 1. Am lăsat un episod din Cougar Town să meargă pe televizor, dar am adormit mult înainte să se termine. Înainte să mă culc am închis aparatul de la cablu pentru a nu mai vedea dimineață când mă trezesc ceasul și am pus telefonul pe silent. M-am trezit când alarma telefonului suna. Am uitat s-o dezactivez și sună și pe silent. Era 7.30. Am oprit-o și m-am întors în pat să mai dorm, dar Magellan o auzise și începuse să miaune la
În mod periodic simt nevoia de singurătate. Deși trăiesc în societate, deși sunt sociabila măcar în parte, deși am destui prieteni cu care mă văd, din când în când simt nevoia acută de singurătate. Printr-un concurs de imprejurari s-a nimerit ca tocmai acum, cand am terminat facultatea sa raman o luna singura. Din luna asta am ales prima saptamana sa fiu si mai mult singura, sa ma izolez si mai mult de lume.
Până la urmă s-a dovedit că în capul meu a fost mai multă psihiatrie decât tartă cu căpșuni, căci la examenul de psihiatrie am luat 10, dar crema de la tarta nu mi-a ieșit. Dacă îmi ieșea tarta, toată lumea ar fi sărit că vrea o felie. Acum că tarta nu mi-a ieșit, dar la examen am luat 10 să nu sară toată lumea să ceara câte un diagnostic 😀 Am terminat facultatea numărul doi 😀 Vine vacanțaaaaaaaaa…. :))
E vineri azi și mai sunt mai puțin de 24 de ore până la ultimul examen… Am mai zis, entuziasmul nu e așa mare, emoțiile nici atât. Ar fi fost bine dacă aș fi învățat ceva mai multe lucruri în facultatea, dar asta e. Nu știu ce mai urmează după asta. Nu știu dacă această a doua facultate o sa ajute la ceva. Nu știu dacă am s-o și folosesc. Mai vedem ce și cum. Nu filosofez acum că doar e vineeeeeri…. Înainte de asta o să mă bucur de o mică vacanță săptămâna viitoare. O să povestesc duminica despre ea. Iar mai înainte și de vacanță, poate chiar mai înainte de examenul de mâine am să gătesc ceva. Vreau
Sunt 5 ani de când am terminat facultatea și totul pare incredibil. Nu știu exact unde au dispărut anii ăștia, cine i-a furat și ce-a făcut cu ei. E cam surprinzător :)) Evident că viața s-a schimbat, dar încă ne mai aducem aminte de anii ăia… Avem și povești scrise să ne aducă aminte despre toate… Rămâne de văzut dacă sfoara asta nouă o să reușească să lege legăturile cam rupte 🙂
Ultima poză din mai, ultima floare…
Nu știu exact de ce dar îmi stă gândul la mare și la vacanță… cat de tare ar fi sa stau acum pe malul mării într-un șezlong (dar nu din ăla de plastic) cu un frappe sau poate un pahar de vin alb, să adie vântul, să se vadă stele și să se audă marea ușor… E clar că am luat-o razna!! Asta îmi imaginez eu în loc să învăț… și marea e departe și vacanța… probabil doar canicula e aproape… de ce mi-e dor mereu de ceva?!…
Of Doamne, că obosită mai sunt. Mă agit zilele astea cu ultima sesiune. Mai am doar câteva examene. Acum n-o să mă plâng cât e de greu că aș fi chiar nesimțită!! Mă plâng doar că e departe facultatea, că fac 2 ore pe drum ca să stau la examen maxim 5 minute. La examenul de sâmbătă am sta doar 1 minut si 48 de secunde =)) Mă mai plâng că e cald rău zilele astea, prea cald pentru luna mai. Că eu nu reușesc să mă adun, că am îmbătrânit zilele astea. Asta cu îmbătrânitul nu e așa de grava de fapt. Adevărul e că nu mă resimt și vorba unei prietene, sună mai bine 27 de ani decat