Dupa ani si ani de zile, nu stiu cum, total intamplator, mi-am adus aminte poezia asta. Cei din generatia mea poate si-o aduc aminte de la inceputul manualului de Cultura Civica dintr-a 7-a. Nu stiu daca acum mai exista atat poezia in manual, cat si materia in programa :)) Ce m-a fermecat atunci la poezia asta nu este promisiunea de la final de a ajunge OM, ci mai degraba parcursul… Daca-ti ramane mintea cand cei din jur si-o pierd si, fiindca o ai, te-apasa sub vorbe care dor; Daca mai crezi in tine cand altii nu mai cred si-i ierti si nu te superi de indoiala lor; Daca de asteptare nu ostenesti nicicand, nici de minciuna goala nu-ti clatini gandul
Niciodata nu stiu nimic si traiesc intr-o ceata totala. Cateodata ma trezesc si ma intreb ce caut aici, cateodata nici nu ma mai trezesc :)) Complicat rau si somnul e mare… Sunt cel mai nostalgic om cu putinta.. nu va ganditi la anii de dinainte de ’90, ma refer asa, la viata mea… mereu privesc in urma, mereu privesc cu duiosie la amintiri.. mereu e o melodie care sa ma intoarca undeva prin trecut, de la ziua de ieri pana la anii copilariei si cateodata mi se face doooor, tare dor… Daca toata viata mea ar fi galbena…. E foarte ciudata culoarea asta galbena… Cand eram mica-mica, prin clasa intaia, mergeam cu mama dimineata la scoala si era iarna si
Exista o sumedenie de prostii despre care scriu si tot scriu, dar nu reusesc mereu sa scriu despre lucrurile faine. Am reusit sa ajung sambata seara in Club A, la Anti-Valentine’s Day – Concert Tapianriiiiiiii!!! Cand eram in facultate mi-am facut destul timp veacul in Club A si, desi imi era tare drag locul, am renuntat dupa facultate sa mai merg acolo… Motivele sunt multiple si foarte diverese… Ultima data am fost acolo de Valentine’s Day in 2007, tot la un concert Tapinarii.
Poza e din 2007, de cand am fost in Germania, Munchen… la muzeul tehnicii, Deutsches Museum… si ceea ce faceam era legal :)) Merge greu scrisul si batutul campilor de la o vreme… asa e in sesiune… te gandesti mai mult la examene :)) dar promit sa revin si sa imi revin, sa va povestesc cum traiesc din amintiri, cum isi mai bate joc UPC-ul de mine, despre ce mai face ferma mea, chiar si cu un bilant la sfarsit de luna… cu putin noroc si inspiratie le voi intoarce din condei pe toate… si poate vine primavara, ca nu mai pare asa sumbru afara… …pana atunci ascultati Tu esti ultima vara…
Au trecut ani multi la numar, daca nu ma insel vreo 13, de cand s-a lansat filmul Titanic. Toata lumea murea sa-l vada, colegele mele de clasa (eram in clasa a 8-a pe atunci) l-au vazut de 5, 6 ori numai la cinema. Caietul meu de amintiri dintr-a 8-a e plin de Kate & Leo, Rose & Jack in nesfarsite inimioare…Se zicea ca ai nevoie de multe pachete de servetele la cat o sa plangi la filmul asta. Tot spiritul asta de turma din jurul lui, m-a impiedicat sa ma duc sa il vad pe ecrane si am refuzat constant sa-l vad chiar daca s-a dat la televizor de atunci incoace de zeci de ori.
Intotdeuna, cred, m-am considerat un om norocos. Nu ca nu mi s-ar fi intamplat si lucruri neplacute, dar am invatat candva, nu mai stiu exact cand anume, ca e bine sa vezi partea buna a lucrurilor oricat de gol ar fi paharul. Cand mi se intampla sa am ghinion (cel putin asa pare la prima vedere) ma gandesc ca de fapt asta ma v-a conduce spre ceva de bine, ca drumul nu era pe acolo si ca o sa-l gasesc pe cel corect. Asta e ceea ce ma tine in viata, asta si faptul ca respir :)) Cand eram in liceu, cel putin in clasa a 9-a, stiu ca ii inebuneam pe toti ca eu am noroc. Orice mi-ai fi
Cand eram mica, normal, faceam revelionul acasa cu ai mei. Ne uitam la televizor la Nae si Vasile, la Stela si Arsinel, ascultam muzica si altecele. Mancam bine si de toate, aveam grija ca la miezul noptii sa avem farfuria plina cu sarmale cu mamaliguta si paharele pline cu sampanie. A fost un an sau doi cand impreuna cu Luca faceam scheciurile noastre, mare parte improvizate pe moment. Ne imbracam frumos si le prezentam parintilor si lu’ Toma in fata bradului.
… desi de vreun an locuiesc la bulevard :)) A venit iarna, ati vazut, nu? pana azi nici n-am avut curajul sa ies din casa, doar am scos nasul pe geam. Miroase a iarna si a zapada… Am impresia ca n-a mai fost iarna de demult, din copilarie… E adevarat ca am avut norocul sau ghinionul, depinde cum privesti problema, ca in ultimele doua ierni sa nu muncesc si e chiar al treilea Craciun cand sunt libera… Nu sunt un mare fan al anotimpului dar imi place Craciunul si ce Craciun e ala fara zapada…