Refulari…
De o saptamana sunt in sesiune si iar m-au prins toate din urma. Am multe de facut, am ramas in urma cu multe lucruri. Nu-mi place. Imi place sa ma agit, sa ma aglomerez pana incep sa renunt la parte din treburi si sfarsesc prin a nu mai vrea sa fac nimic. Cand mi se intampla asta imi vine sa urlu. Ma enervez. Nu le pot face chiar pe toate si chesita asta ma scoate din sarite. Nu le pot face pe toate si sfarsesc prin a nu mai face nimic. Trist! Trebuie sa ma reorganizez. Momentan trebuie sa invat si sa fac un blat pentru un nou tort. E trecut de 11 si eu inca nu m-am apucat de nimic. In schimb pierd vremea pe net si scriu pe blog. Pe blog trebuie sa scriu. La chestia asta nu pot renunta. E inainte de toate 😛 Chiar daca doar bat campii, ma lamentez sau imi plang de mila. Sunt si lucrurile astea bune la ceva. Cateodata te ajuta sa vezi lucrurile mai bine sau macar sa te descarci. Cand ajung la faza asta la care sunt acum am nevoie de un re-boot. De o resetare. Sa o pot lua de la capat. Sa rezolv lucrurile cumva unul cate unul. Inceputul lunii februarie sper sa-mi aduca asta, desi tare ma tem ca nu am timp de o pauza pe care mi-o doresc. Vreau o pauza sa pot face lucrurile unul cate unul, sa pot aranja totul pe indelete. Deobicei totul e mult mai hei-rupist. Inca mai sper sa reusesc sa schimb lucrurile si pe mine.
Inceputurile. Uite un subiect despre care ar trebui sa scriu. Despre cum imi plac mie inceputurile, despre cum de multe ori le ratez si despre cum o tot iau de la capat iar si iar si iar total aiurea. Despre cum visez la un mare-mare inceput care nu mai vine si despre cum trece viata pe langa mine tot asteptand inceputurile magice.
Noapte frumoasa… eu ma apuc de invatat 😉