Eu si puzzle-urile mele…
Am vrut sa scriu despre puzzle-uri si am inceput sa scriu si-am scris, si-am scris si nu ma mai opream si era o poveste asa lunga si probail si cam plictisitoare asa ca am sters tot si am luat-o de la capat.
Imi plac puzzle-rile. Imi plac mult de tot. Am descoperit asta pe la 20 de ani intamplator. Primele doua puzzle-uri nici macar n-au fost ale mele. Le-am luat cu imprumut si nici pana in ziua de azi nu le-am mai dat inapoi. Pe aceasta cale imi cer scuze, Luca si Alina 😀
Apoi am inceput sa primesc puzzle-iri de la Cip in chip de Mos Nicolae. Am primit ceva puzzle-uri de atunci si de la Cip si de la alti prieteni. In primul meu an de munca am primit de la colegii de serviciu de ziua mea un puzzle.
Toata lumea care ma cunoaste imi stie obsesia. E ceva care intr-un fel ma defineste.
Nu stiu exact cate puzzle-uri am facut pana acum. Probabil in jur de 25. Nici nu cred ca am poze cu toate. Au fost peisaje multe, au fost cai, au fost si muraturi si chiar si o masina de curse. A fost si-o harta. Am facut la un moment dat si un puzzle alb-negru la care nu aveam poza si care era scena unei crime.
Din pacate cel mai mare puzzle pe care l-am facut vreodata a avut 2000 de piese. Am mai primit unul de atunci si chiar si doua puzzle-uri de 3000 de piese dar e foarte greu sa le fac din cauza spatiului. Sunt prea mari pentru orice masa pe care o am si nici macar nu am cartoane suficient de mari pentru ele. Cand am facut puzzle-ul de 2000 de peise l-am facut pe jos pe o coala de hartie de la un flip chart. A fost foarte greu, dar am reusit. Coala de hartie nici nu se compara cu un carton mai ales cand are dedesubt un covor si nu o suprafata tare. Pe celalalt insa nu m-am mai incumentat sa-l fac. In schimb fac cu placere puzzle-uri de 1000 si de 1500 de piese. Pentru ele stiu de unde sa-mi cumpar cartoane si deocamdata mai am spatiu pentru ele.
Din pacate nu le-am lipit niciodata desi asta visez sa fac. Sa le lipesc si sa-mi umplu peretii casei cu ele. Numai acum am in casa 14 puzzle-uri facute, cartoane peste cartoane, si urmeaza sa se alature cel putin inca 5 din provocarea de anul asta.
Mai la inceput faceam un puzzle pe an, de Mos Nicolae, apoi am inceput sa fac mai des ca nu-mi ajungea unul singur. Il faceam destul de repede si in rest visam la altele.Anul trecut am plecat la drum cu o provocare pe care sper s-o transform intr-o traditie: o luna si 6 puzzle-uri. Anul trecut am reusit sa fac fata provocarii, anul acesta sunt iar pregatita sa incerc.
Sa mai zic ca am facut si 3 puzzle-uri 3D? Frumoase si ele, dar mult mai putin provocatoare.
Nu stiu exact de unde pasiunea asta mare si sincer vorbind necesita ceva calitati. Atentie mare la detalii, memorie vizuala foarte buna, perseverenta, rabdare si chiar si un anumit mod de gandire. Mi-ar placea sa fiu angajata sa fac puzzle-uri. Ar fi jobul meu de vis probabil. Totusi nu cred ca exista. Asa ca trebuie sa ma indrept spre alte joburi ce necesita calitatile acestea :))
Tot mult am scris :)) Anyway, daca vreti sa-mi faceti un cadou, sa fie puzzle 🙂 Nu prea aveti cum sa dati gres 😀 doar sa nu fie cu picturi, nu prea imi plac…