Provocarea se intoarce…
In urma cu un an eram in a weird place, plicitisita, deprimata si nu mai aveam chef nici macar de puzzle-uri. Ceea ce e foarte ciudat avand in vedere cat eram de obsedata de puzzle-uri. Am strans 6 puzzle-uri si am zis sa ma provoc sa le fac intr-o luna. Initial am fost sigura ca am sa le termin. Nu toata lumea a fost chiar de acord cu mine desi pana la urma am convins oamenii. Pe parcurs am inceput eu sa cred ca nu o sa am timp suficient cu toate cate se intampla in luna decembrie deobicei. Finalul a fost totusi fericita. Pe 31 decembrie pe la ora 2 la pranz am pus ultima piesa la ultimul puzzle. A fost o aventura frumoasa.
De atunci insa nu prea am mai facut puzzle-uri. Mai ales ca pe la jumatatea anului a aparut Magellan in casa noastra si eu n-am gasit o solutie sa impac prezenta motanului cu pasiunea pentru puzzle-uri.
Acum e iar decembrie. Eu sunt tot in a weird place chiar daca nu chiar acelasi. De data asta am strans 8 puzzle-uri si probabil m-as fi aruncat sa zic ca le pot face pe toate intr-o luna, insa nu pot. Spre deosebire de anul trecut cand toata casa imi apartinea, de data asta Magellan isi va cere tributul si eu va trebui sa muncesc mai mult sa reusesc sa le fac. Deci, nu am sa ma provoc sa fac toate cele 8 puzzle-uri intr-o luna, ci doar 6. Tot 6 ca anul trecut. Ceasul a inceput sa ticaie, prima zi s-a scurs. Nici un puzzle nu a fost atins, insa nu-mi fac griji. Nici anul trecut nu m-am grabit sa incep, ci m-am grabit sa termin. Asa sunt eu.
Anul asta provocarea mai mult sta in a reusi sa fac puzzle-uri cu un motan in garsoniera noastra, decat simplu fapt sa fac puzzle-uri. Nu jur ca am sa reusesc, dar vreau sa incerc. Sper doar sa nu cumva sa ma dau batuta prea usor.
P.S. Imi place teribil ca a inceput sa ninga la mine pe blog. Nu i-am facut eu nimica, a inceput asa pur si simplu 🙂
inca un P.S. Mai jos sunt pozele de la provocarea de anul trecut 🙂
