Desi nu s-a stins lumina am reusit s-o scot la capat… nu mai stiam ce poza sa aleg azi… E o poza care imi place si care e facuta la Paris 😛 in La Défense…
Sunt un pic dezamagita de lenea ce incearca sa ma cuprinda. Am chef sa fac lucruri, dar nu suficient de tare. Mi-e somn si sincer n-am chef sa scriu. In casa e frig si nu-mi place. Ma intorc in pat sa ma uit la Toate panzele sus… Maine sper sa fiu intr-o forma mai buna…
Nu am avut chef sa ma trezesc de dimineata asa ca am dormit chiar mai mult decat ieri. Asa am rezolvat simplu dilema ce o aveam. Daca sa ma duc la film sau prin oras sau daca sa fac o tarta. Trebuie sa recunosc ca nu imi pare rau deloc de alegerea facuta. La film sigur am sa ajung intr-o dimineata zilele viitoare pentru ca vreau tare mult sa vad Medalia de onoare cu Victor Rebengiuc. Cat despre tarta ce sa zic, am facut-o in dupa-amiaza asta si astept maine sa fie mancata. I-am dedicat-o Gabrielei, fetita lui Cami, ce a venit astazi pe lume. Sa fie sanatoasa si norocoasa si fericita!! In alta ordine de idei, au trecut 2
Cine se scoala de dimineata departe ajunge, spune o vorba inteleapta. Eu m-am trezit tarzior desi mieunatorul de dincolo de usa mi-a dat trezirea prima data la 7 si un pic.Am dormit pana mai tarziu si recunosc ca n-am avut chef de nimic. Asa se face ca la 10 fara 20 seara ieseam de la Cora. Mi-as fi dorit sa fie azi duminica si maien sambata. Mi-ar fi fost mai usor. Maine probabil o sa am mai mult chef de facut lucruri dar n-am sa fac nimic. In alta ordine de idei am chef sa fac ceva bun maine de dimineata, dar eu nu pot manca si intrebarea este cu cine sau mai bine zis intre cine sa impart bunatatea
Am facut azi ceva ce in mod normal o sa-mi schimbe viata. Nu stiu daca pot spune ca radical desi cred ca asta va fi finalul. Am facut azi un pas mic, foarte mic si cu o intarziere de sa zicem 7-8 ani probabil. Nu mai tin minte exact, dar intarziere e mare. Am reusit cu ajutorul oamenilor, prietenilor sa fac o rotita mica, mica sa se invarta. Acum astept ca rotita asta sa inceapa sa le invarta pe restul, una cate una si la final sa fiu un om liber. E complicat si nu am nici o indoiala ca o sa fie si greu, ca or sa fie si chestii urate, dar macar acum o sa aflu. Sper ca
Vroiam sa scriu azi despre concertul de ieri la care am fost, dar socoteala de acasa iar nu se potriveste cu cea din targ si iata-ma ca nu scriu despre asta. Nu stiu exact despre ce scriu. Scriu ca trebuie sa ma vindec, ca de fapt trebuia de mult dar nu am avut puterea asta pana acuma si ca poate acum o sa gasesc destula forta. Probabil ca o sa “dezgrop mortii” si schetele de prin dulapuri, dar nu pot merge mai departe daca nu fac aasta. Nu pot si vreau mult de tot sa scap, sa scap de toate fantomele ce ma urmaresc, mai ales de fantoma aceasta. Trebuie sa ma eliberez!!
La Marea Baltica in octombrie…
Mi-as dori sa fiu un fotograf mai bun decat sunt… dar chiar s-asa sunt oameni carora le plac pozele mele. Cand eram mai tanara chiar mi-am dorit sa fac un curs de fotografie, dar n-am dus niciodata la indeplinire planul acesta. Zilele trecute am fost rugata de o prietena sa ii fac poze si uite ca azi ne-am si intalnit. N-a fost o zi prea grozava pentru asta, dar ceva, ceva tot a iesit. N-am avut timp inca sa ma uit la toate pozele si sa le selectez, dar am sa va arat doua… doua poze, doua fete, Cami si fetita ei. Nu stiu daca este ceea ce se cheama un om fotogenic, dar intotdeauna mi-a placut s-o pozez pe
Sunt intr-o graba nebuna, nebuna spre un loc fain. O zi careia nu-i dadeam prea multe sanse de dimineata, s-a transformat precum cenusareasa intr-o zi frumoasa, intr-o zi cu multa ciocolata chiar daca nu pentru mine 😛 Pentru o clipa tot entuziasmul acela de saptamana trecuta si toata agitatia parea pierduta. O clipa numai a durat, treptat-treptat m-am adunat si iata ca acum la ceas de seara am si o poveste culinara pentru voi. Da, povestea mea merge mai departe, de fapt toate povestile merg mai departe… Maine o sa traiesc o experienta noua cu poze. Sa vedem ce-o sa iasa. Acum va las si fug… Noapte frumoasa…
Cuvintele nu mi se par necesare…
Am vrut sa scriu in seara asta despre prioritati, dar am tot amanat, nefacand din scris prioritatea numarul unu, iar acum mi-e somn. Mi-e somn si sunt obosita si probabil o sa ma culc mai devreme decat zilele trecute. M-am tot agitat saptamana asta. Nu foarte tare, dar macar atat cat sa nu zic ca am lenevit la calculator toata ziua. Stiu ca au trecut doar 5 zile si nu are sens sa ma bucur doar pentru atata, dar sunt bine. Sunt chiar mult mai mult decat bine. Iar apropo de prioritati, incerc sa fac din mine prioritatea mea numarul unu. Sa am grija de mine din toate punctele de vedere. Sa ma ingrijesc mai mult, sa am grija ce
Este a doua oara cand ajung saptamana asta la film si filmul incepe cu o ora mai tarziu decat era anuntat pe net. Partea mai interesanta este ca nici macar nu am fost la acelasi cinematograf. Asa ca va sfatuiesc sa cercetati atent lucrurile daca va informati de pe site-ul Sapte Seri ca orele nu sunt cele adevarate. Ma gandeam ca e doar de saptama asta dar vad ca si pentru programul viitor tot asa au orele decalate. Toamna asta am hotarat sa fie mai culturala ca niciodata. Sa merg la teatru si la film, la concerte, la orice… Abia astept sa vizitez Bucurestiul ca turist. Sper doar sa fie vremea frumoasa pentru ca altfel tare ma tem ca nu