Pentru ca sunt la un inceput de drum si pentru ca in principiu stiu unde vreau sa ajung si chiar si cum in mare parte, poza zilei de azi am ales sa fie o poza cu mine. Imi doream sa fie o alta poza, dar n-am reusit s-o gasesc. Poate ca nici nu mai exista 🙁 habar n-am. Anyway, aici vreau sa ajung, unde eram in urma cu aproape 3 ani si jumatate.
Marti, marti, marti… Ziua asta nu e o zi speciala pentru mine in general. Cand eram prin generala era cea mai antipatica zi din doua motive. O data ca era “marti, trei ceasuri rele” si a doua oara pentru ca niciodata nu aveam ore de matematica martea si v-am povestit ca matematica era galbena si ce puteri miraculoase avea. Dupa ce am tot gandit o perioada ca martea sunt trei ceasuri rele si mi s-au intamplat intr-o marti toate cele rele posibilele la scoala, chiar mai multe de 3 la numar, am zis ca mai rau nu se poate. Ca urmare martea viitoare am zis ca nu mai sunt trei ceasuri rele si am scapat de superstitia asta cam stupida.
Sunt un om dubios cu multe preferinte ciudate. Am zilele mele care imi plac si 1 noiembrie este una dintre zilele astea. Anul trecut pe vremea astea eram fericita la Bergamo. Anul asta vacanta de toamana am avut-o un pic mai devreme si 1 noiembrie, luni, sunt acasa. Planurile mele de azi nu s-au realizat pentru ca aproape niciodata socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. Sigur ca puteam sa fac mai multe, dar sigur puteam sa nu fac nimic din ce-am facut, singurul lucru care conteaza la final este ca a fost o zi frumoasa si ca poate sunt din nou pe drumul cel bun. Imi place sa sper si cateodata reusesc sa sper pana la