E toamna-n septembrie, n-as fi aflat daca nu mi-ar fi spus un prieten cocor… asa spunea o melodia acum vreo 14 ani… am auzit-o cred de cel mult 3 ori in viata, dar imi revine in minte in fiecare an la inceput de septembrie. Acum cateva zile ma gandeam ca o sa vina septembrie, dar tot vara o sa fie. M-am inselat. Toamna a muscat rau din cascaval si a venit cu 3 zile inainte. Nu ma plang, nu-mi pare rau pentru ca imi merge bine. Pare trist afara, dar tristetea e cateodata frumoasa. La sfarsit de vara, Magellan si Plesu va saluta 😉
Daca ziua buna se cunoaste de dimineata, eu as putea avea o saptamana buna cel putin, poate chiar mai mult. Doar de o zi a venit frigul si eu sunt plina de energie de parca m-am bagat in priza. Pe principiul daca ai ceva de facut, fa acuma, m-am si apucat de una, alta. Surprinzator, stiu!!! Princiupiul meu in viata e mai mult ceva de genul daca te loveste harnicia, stai un pic ca poate iti trece :)) Nu stiu cat o sa ma tina starea asta de bine, nu stiu daca am sa fac ceva, nu stiu daca nu o sa sfarseasca totul intr-o balta de vise ucise… dar vreau sa ma bucur azi, chiar daca poate maine o
Asa de fericita am fost azi ca a fost frig. Astept doar sa fie frig cu soare… e mai vesel asa 🙂
Gata! M-am apucat de treaba!! Ieri am onorat prima comanda de pateuri, saleuri si negresa cu nectarine 😀 Se pare ca au fost si bune!! Lumea a parut incantata de cat de gustoase au fost! Asa ca am inceput cu dreptul. Luna viitoare mai am doua comenzi. Abia astept sa mai vina si altele. Acum la inceput imi “oblig” prieteni sa duca la serviciu de ziua lor bunatati de la mine. Poate, poate mai gasesc si alti oameni pe parcurs. Tot pe prieteni ma bazez si pentru reclama. Sa povesteasca si ei prietenilor lor si tot asa…
Se pare ca e din ce in ce mai greu sa ma tin de promisiuni, dar uite ca incerc totusi sa va povestesc azi ce si cum a fost la Cluj. Drumul de la Sibiu la Cluj trece acum pe celebra autostrada A3, de la Turda la Gilau. Ce sa zic, mie mi-a placut autostrada. Cip este insa de parere ca are prea prea multe dealuri si vai si ca nu asa se face o autostrada. Partea cea mai proasta e oricum ca are doar 42 de km si deci nu mergi mai mult de 20 de minute pe frumusetea de drum. La Cluj am ajuns pe la pranz, intr-o caldura ingrozitoare. De data asta nu am mai avut noroc
Pentru ca mi-e tare dor de toamna si chiar si de o evadare prin tari mai civilizate…
Am observat azi o multime de frunze uscate pe jos, deci probabil chiar o sa vin toamna. N-au mai ramas multe zile din vara calendaristica. Nu e un sfarsit de an, dar ma gandesc inevitabil la toate lucrurile pe care am vrut sa le fac si nu le-am facut in anul asta. N-am mai scris bilanturi din iunie, drar daca le-as fi scris, in fiecare ar fi aparut acelasi si acelasi esec al stilului meu de viata. Dupa 2 luni si o saptamana am inceput sa cedez si am cedat in fiecare zi cate o bucatica din taramul atat de greu castigat. E inutil sa spun ca nu meritam asa ceva. Ca ar fi trebuit sa lupt pentru mine mult
Cand am plecat in Singapore lucru care m-a facut sa traiesc cel mai mult a fost ca mi-am imaginat cum ar fi sa mor. Imi dau seama acum ca probail asta e solutia cea mai buna penntru a nu-mi mai fi frica de ce ma asteapta in viata. Poate de acum o sa-mi imaginez mai mult lucruri frumoase si o sa apreciez mai mult ce am. Si sigur, sigur, sigur o sa ascult Florian Pittis dintr-un colt de cer…
Zilele astea o sa apara si urmatoarele povesti de la Cluj, Oradea, Arad si Timisoara. Povestea de la Cluj am inceput deja s-o scriu, dar nu am acum rabdarea necesara sa o termin. Am avut o saptamana destul de bun si sper ca si week-end-ul o sa fie grozav. Maine mergem la o casatorie civila. Prima dintre prietenele mele care se marita 😀 si clar este si prima care o sa aiba un copil 😀 Deci distractia pe ziua de maine este asigurata. Apoi duminica visez sa fac de dimineata o mamaliguta cu mult mujdei de usturoi si mai spre dupa-amiaza sa testez niste carnaciori in foietaj si pateuri. Dupa cum vedeti chestia asta cu mancarea m-a cam prins. Poate,
Hai ca incerc sa ma tin de promisiune!! Azi chiar scriu. Am tot incercat, dar ba n-am avut timp, ba n-am avut inspiratie, ba tot ce scriam suna foarte scolareste, deci tot fara inspiratie. La Sibiu am mai fost de cateva ori in viata. Deobicei pe fuga, in treacat rapid ori something like that… Intr-o astfel de fuga, acum vreo 7 ani, am reusit in 3 ore sa vad pe repede-inainte Muzeul Brukenthal. Acum vreo 3 ani, cand am fost ultima data la Sibiu si am stat vreo jumatate de zi, am incercat sa urc in turnul din Biserica Evanghelica. N-am reusit decat sa urc pe partea laterala a bisericii, pana ajungi la scara centrala. Privelistea mi s-a parut infioratoare
Cum va ziceam de ieri, astazi e ziua de casatorie a parintilor mei si ca urmare poza zilei de azi le este dedicata 😀 Pentru cine nu e amator de poze cu mancare diabolica, avem si ceva poze de la Sibiu pe care le gasiti aici. Maine scriu si povestea…
Mi-e si rusine sa spun ca nici azi nu am apucat sa scriu povestea plimbarii noastre prin tara de anul asta. Nu stiu de ce mi se pare asa greu si cu cat zilele trec pare si mai greu. Nu mai pot sa promit nimica. Pot doar sa sper ca maine o sa am destula energie pentru a ma uita macar la poze si a le sorta. Maine parintii mei implinesc 37 de ani de cand sunt casatoriti. Daca nu cumva citeste tata pe aici, ceea ce oricum nu mi-e clar daca se intampla sau nu, poate le facem si o surpriza dulce. Nu mi-e clar ce-o sa iasa si nici daca o sa am energia necesara pentru ea. Ideea