E prima dată când am venit în țară și acasă nu m-a așteptat nimeni, când am băgat cheia în ușă și nu s-a auzit nici un mieunat, când nici un blănos frumos n-a vrut s-o șteargă pe ușă afară, când n-am avut nici un motan de luat în brațe, când nu și-a tocit nimeni ghearele pe valiza mea roșie, când n-am avut de luptat cu nimeni pentru a-mi scoate lucrurile din bagaj, când nu a mieunat nimeni cu noaptea în cap să mă trezească, când nu a mai avut nimeni nimic de reclamat…
Cel mai grozav motan ever! My dear boy, you’ll be missed!
Ieri m-a durut capul de nici n-am prea știu de mine. Mai avea un pic și exploda. Azi a plouat torențial până mai adineauri când s-a hotărât să se oprească și a ieșit și soarele. Nu mai credeam, dar asta n-are nici o legătură cu soarele. El și-a văzut de viață. E totuși frig, dar nu știu de ce îmi place. Cumva, din motive aproape neștiute îmi revin. Aș face atât de multe, dar parcă toate se bulucesc deodată. Cum pe toate nu pot să le fac deodată mai degrabă nu fac nimic și chestia astamă cam enervează. Mă apuc de multe și nu termin nimic. Iar mă vorbesc de rău :))) Vai, ce urât!!! Deci nu, nu e bine!
Na! că timpul trece peste toți, oameni sau motani și Magellan a împlinit 2 ani!
E luni. Am treabă. M-am trezit dimineață, am dat de mâncare la pisoi, am baut apă cu lămâie și am mâncat un covrig. Am băut și niște cafea rămasa de ieri. Stau. Am văzut chiar și un film tembel. Frunzăresc netu fără o țintă. Magellan doarme dus ca și cum nu exista nimic altceva pe lumea asta. Eu am de făcut cozonaci. Ah! Mi-am amintit, am scos laptele și untul și ouăle din frigider. În rest stau. Afară nu e soare. Am și ceva poze de selectat, aranjat, publicat. Mai bine stau. Mai e timp…
Zilele astea m-am tot agitat să iau pentru Magellan mâncare și nisip și mai ales medicament pentru următoarea perioadă în care eu sunt plecată și mama o sa aiba iar grijă de el. El în schimb s-a agitat să descopere noi teritorii 😀
Ziua asta de luni mi s-a părut o zi bună, chiar dacă și-au scos colții ceva obiceiuri proaste. Nu le-am putut face față tuturor, dar măcar așa un pic m-am luptat cu câteva… Ar trebui să dorm la ora asta, dar știu că mâine dimineață am să găsesc cadourile de la Mos Nicolae oricum. Aș putea zice despre mine că sunt un copil cuminte din moment ce n-am primit niciodată nuiele și parcă am primit tot timpul ceva cadouri. Am avut grijă anul ăsta să am în cizme cadouri chiar dacă sunt singură acasă, așa că abia aștept dimineața de mâine să dau cu ochii de ele. CHiar dacă eu cu mâna mea le-am ales și chiar dacă eu cu
La inceput de toamna Magellan va saluta! Da, bine, ce sa faca si el, doarme pe unde apuca… :))
Asta scriam anul trecut pe vremea asta 🙂 Mi se pare incredibil că a trecut un an și poate și mai incredibil cât de relaxata sunt acum față de atunci… Îmi făceam atâtea griji, atâtea probleme. Mă gândeam dacă am să mă descurc, daca o să ne descurcăm. M/Ne-am descurcat 😀 Toate sunt bune… Așa ca un fel de P.S. mai vreau să zic doar atât: nu mi se pare că e comparabilă treaba cu a avea un copil, nu mi se pare că sunt mai aproape de asta și nici cred că sunt mai puțin convinsa că nu vreau un copil.
Azi, Magellan a împlinit un an! Primul an din cei 15 pe care sper sa-i trăiască cel puțin!! Tort sa-l sărbătorim nu am făcut, dar i-am umplut castronul cu mâncare umedă din toate felurile care-i plac! Poza asta e o poză de când el era micuț-micuț și abia ce-i mijiseră ochișorii. În semn de omagiu, mama lui, Fifi, a născut azi 2 pisoi 😀
… sau poate vrea doar să evadeze… sau poate e doar curios, ca toţi motanii… 😀
Înainte şi după…