Prapastia…

Ile/ October 29, 2010/ Ganduri/ 1 comments

Sunt pe marginea prapastiei. Un pas in fata si am disparut cu totul de pe fata Pamantului. Un pas inapoi m-ar putea salva. Stau aici langa prapastie de foarte multa vreme. Cateodata stau chiar pe marginea ei, cateodata sunt 2-3 pasi mai in spate si ma plimb pe acolo. Niciodata nu plec prea departe. Acum stau iar pe marginea prapastiei. Ori o sa cad, ori o sa o iau la fuga in cealalta parte. Acum doar stau pe marginea prapastiei si plang. Plang mult pentru ca oricum nu plange nimeni pentru mine. Stau aici si plang. Nu ma pot opri. Tot sper ca o sa ma opresc. M-am apucat sa scriu pentru ca scrisul in general ma salveaza. Plang pentru ca mi-e teama. Cel mai teama imi este ca nici acum n-am sa scap. Mie teama ca tot aici am sa raman. Mereu si mereu si mereu. N-am sa cad in prapastie, dar nici n-am sa plec mai departe de ea. Da, nimeni nu se poate opri din ceea ce face ca sa planga pentru mine. Nu sa-mi planga de mila, sa planga pentru mine. Sa imi ia cumva povara de pe inima. Vreau doar sa nu mor aici pe marginea prapastiei…