This is the time of my life…

This is the time of my life…

2017! What about 2017? Niște ani de zile, în ciuda faptului că mi-am făcut planuri sau am avut niște vise despre cum să-mi trăiesc viața sau cum să o schimb, lucrurile au părut că sunt în zadar. Totuși, n-am încetat să fac exercițiul ăsta de a privi înapoi spre anul ce a trecut și nici spre a privi inainte spre ceea ce mi-aș fi dorit. Uneori n-am reușit să trag concluziile corecte, uneori n-am învățat nimic din asta, alteori pur și simplu n-am știut nici măcar ce să fac, nu numai cum să fac. Inerția m-a dus înainte de la an la an, inainte cu viața, nu neaparat înainte pe drumul cel bun. N-aș ști să pun neapărat degetul pe

Read More

Dorințe pentru 2015…

Dorințe pentru 2015…

Uneori încerc să fiu altfel, uneori încerc să trișez, uneori mă agăț de niște prejudecăți. Deși și de data asta am încercat să țin cont de toate, m-am răzgândit. Nu e nevoie să încep toate de la întâi, chiar și când e vorba de întâi ianuarie. O listă de dorințe ar fi totuși utilă. Nu am făcut încă lista de rezoluții pe 2015 și mă gândesc pe de o parte că ar trebui, pe de o parte că o mai pot amâna un pic. Dacă stau cumva să mă gândesc că amânarea e un vechi, foarte vechi obicei de-al meu, ar trebui să înșir aici, chiar acum, ce am de făcut anul ăsta.

La început de an…

Nu știu despre ce o să fie 2014. Nu m-am gândit. Sunt lucruri pe care inevitabil mi le doresc, dar mi le doresc în toate zilele nu doar la început de an. Nu reușesc să mă concentrez pe ceva anume și am sentimentul tot mai des că nu mai ajung să stau de vorbă cu mine. Și faptul că am cam abandonat blogul este o dovadă că nu mai vorbesc cu mine. Mi-e greu să mă concentrez la asta și mi-e greu să mă rup de toate celelalte. Nu știu exact de ce. Mă gândesc acum că poate e prea complicat sau prea dureros și atunci subconștientul meu face în așa fel încât să evite această conversatie a mea cu

Read More

Curaj…

Întotdeauna am avut o invidie, ba nu nu o invidie, că nu e cu ură și pismuire, o admirație, pentru oameni care fac lucruri, care își urmează vise. Nu e vorba de succesul lor, ci de curajul lor de a-și încerca visele. Eu mă simt ca vânzătorul de cristaluri din Alchimistul. Eu nu prea am curajul ăsta. Din când în când mă plâng de asta prietenilor mei iar ei îmi zic că nu-i așa, că am mai făcut și eu câteceva, că am de ce să fiu mândră și parcă au și ei dreptatea lor, dar mie nu mi se pare de ajuns. Poate mă judec prea aspru, poate am făcut câteceva. Cert este că mereu îmi ies în cale

Read More

E greu…

Zilele astea mi-e un pic greu. Sunt fie amărâtă, fie supărată, fie disperată. O să treacă… cel puțin parte din ele. Celelalte par să nu mai dispară. De fapt, dacă mă gândesc mai bine, toate sunt aici de o vreme și nu pleacă niciodată definitiv, doar se transformă în alte și alte probleme. Iar am ajuns la fundul sacului și iar urmează să mă încarc de undeva cu niște energii pozitive pentru o vreme. E un dat, așa mi se întâmplă… Sigur că am obosit de atâtea suișuri și coborâșuri, sigur că iar mi se pare că nu mai pot. Mă întreb dacă nu o să ajung cât de curând la faza la care chiar n-am să mai pot deloc.

Read More

M-am trezit cu chef de lene…

M-am trezit cu chef de lene. De fapt nu m-am trezit ci am fost smulsă cu violență din visare de soneria telefonului fix tocmai când mă uitam la tvr 2 deși nu sunt convinsă că mă uitam la televizor, s-ar putea să fi fost chiar acolo în platou prin spate. Să vă povestesc repede până nu uit că deja m-am uitat pe geam de când m-am trezit. Era blonda de la Bambi și zicea că o să cânte singură, că sor-sa se lasă de cântat că oricum ea nu a vrut să facă muzică si ea, adică blonda, era fericită că în sfârșit o să cânte singură.

Nu renunț…

De îndată ce mi-am dat seama că 1 ianuarie anul ăsta nu e o dată perfectă pentru a începe lucruri, m-am gândit să sar la 12. 12 ianuarie 2012. Mă gândeam să scriu ceva de genul 12 rezoluții în 2012, dar adevărul e că nu m-am gândit la ele. Nu am de fapt nici o rezoluție. Sunt câteva lucruri pe care le vreau, dar le-am mai vrut și pâna acuma. So, nothig new! Cel mai nou lucru ar putea fi că sper ca anul viitor să am o listă noua de dorințe pentru că pe astea le-am îndeplinit.

Gânduri vesele și triste…

Am furat din povești, am furat din postări, am furat din tot… Chiar și din pozele de miercuri… 1 Decembrie o zi buna de start? Nu neaparat daca primești cumva ciolan cu fasole sau cine știe ce altceva și tu vrei să ții regim. Eu de fapt vreau să-mi schimb modul de viață și modul de a mânca și nici nu cred să-mi dea cineva ciolan cu fasole… Eeehh… că e târziu în noapte sau dimineață devreme am mai scris de multe ori. Am mai scris de multe ori și că o iau de la capat. Ce să mai vorbesc de poveștile alea aproape ”pescărești” cum că vreau una sau alta. Chiar și genul ăsta de atitudine de acum a

Read More

Speranțe…

Observ că lumea a apreciat cele 2 palme, chiar dacă doar virtuale, semn că e foarte bine ce am făcut. Acum sigur că nu a fost ieri și nici măcar azi prima zi din restul vieții mele, dar cu siguranță spre asta tind. Mă chinui de multă vreme să găsesc o vorbă de duh care nu mai știu a cui e, dar zicea ceva de genul că daca îți dorești să te schimbi și să devi într-un anumit fel, cel mai bine e să te comporți ca și cum ai fi și vei sfârși prin a fi. Am vrut să scriu asta de mult timp, dar n-am gasit cuvintele exacte și am așa un sentiment că doar pentru că n-am

Read More

Somn fără vise…

După toată agitaţia din ultimele săptămâni, acum s-a lăsat liniştea. Azi chiar n-am făcut nimic. N-aş putea spune că a fost bine, dar nici prea rău n-a fost. Trebuie să mă mai adun un pic ca după să mă odihnesc iar şi apoi să mă pregătesc de sesiune. Ultima sesiune. Nu mai aştept nimic. Nu am chef de nimic, iar în clipa asta mor de cald în casă. Nu ştiu cum şi de ce. Mă culc că iar m i-e somn, dar sper să nu mai visez apă. Am visat când am dormit pe la prânz că mergeam cu un tren pe nişte şine foarte înalte, deasupra unei ape. Putea să fie o mare, putea să fie un ocean. Nu

Read More

Gânduri printre ceruri…

Sunt bine, dar uneori tristă. Nu sunt în depresie, nu trec prin zilele mele cele mai negre. Dar iar mi-am adus aminte să mă întreb ce fac cu viaţa mea. Evident nu ştiu. Au trecut deja câteva luni şi din anul ăsta. Incredibil aş zice pentru că nu am făcut nimic. Tot nu ştiu ce am să fac, sau cum am să fac, sau dacă am să mai fac ceva vreodată.

Un fel de back to reality 2

Nope, n-am fost plecată nici unde. Doar am avut un week-end frumooos. A fost frumos pentru că mi-am băgat picioarele în lucrurile enervante și urâte și în toate frustrările și am trăit ca și cum toate ar fi bune. Și-au fost! Serios! Nu am reușit eu 100% să le ignor pe toate, dar m-am străduit. Nu e o soluție, dar măcar uneori ajută. Ce fac de mâine? Păi o iau de la capat cu una, cu alta, cu ce-o să fiu în stare. Am impresia ca le-am încercat pe toate. Am vazut că unele merg și unele nu, că unele merg mai bine și altele merg doar atâta timp cât sunt în situați ușoare și altele merg doar când dau

Read More