Când am deschis ieri pagina blogului cu gândul să mai scriu și eu câte ceva pe aici și am observat că n-am mai scris de la începutul lui august, m-am mirat tare. Îmi aduc aminte de multe dăți în care am vrut să scriu. Se pare că n-am reușit totuși niciodată. Ce urât!! Sfârșitul lui august m-a adus acasă, în România și până m-am întors aici, în UK, puțin după jumătatea lui septembrie, am fost mai mult decât foarte aglomerată. Mi-ar fi plăcut să scriu în septembrie, e una din lunile mele preferate. Dar și octombrie mi-este dragă tare.
Mă apucasem să scriu și mă plângeam de o groază de lucruri, apoi mi-am dat seama că nu se cade să fac asta lângă frumusețea de poză de alături. Desigur aș fi putut schimba poza, dar o poză urâtă n-am așa că am lăsat poza și mă gândesc să scriu lucruri mai vesele sau măcar nu așa plânâgăcioase. Nu sunt bine, dar o să fiu. Nu așa se întâmplă întotdeauna? Doar că e greu cănd nu sunt bine și nu mă obișnuiesc niciodată cu asta. Ar trebui. În altă ordine de idei mi s-a făcut tare dor de scris. Am avut o perioadă când scriam în fiecare duminică în locul meu preferat cu o cafea în față și un muffin
Primul meu blog l-am avut la 360 la yahoo și l-am început pe 23 decembrie 2005. Nici nu-mi vine să cred cât timp a trecut de atunci. Pentru un om care are un blog doar pentru el am scris mult, foarte mult. O vreme m-au citit niște oameni, apoi nu m-au mai citit. Unii s-au mai întors, alții n-au mai venit. Într-o vreme scriam altfel și cumva îmi place mai mult cum scriam atunci. Nu știu foarte exact când am schimbat stilul și nici nu știu dacă e potrivit să mă întorc la stilul ăla deși uneori o mai fac.
Câteodată mă supăr pe mine pentru că nu scriu pe blog în fiecare zi, așa cum făceam cu ceva vreme în urmă, dar până la urmă offline-ul e mai important decât online-ul și este destulă vreme să le povestesc pe toate dacă sunt de povestit… Câteodata vin toate peste mine și am impresia că n-am să reușesc să mai trăiesc. Câteodată îmi dau seama n-are cum să fie așa, că e doar o senzație că o să mă rup în două, că viața nu începe și nu se termină cu nimic, că trec oricum toate. Ani în urmă mi-a zis cineva într-o zi în care eram foarte stresată, că dacă nu ține de mine să schimb lucrurile să nu mă
Am furat din povești, am furat din postări, am furat din tot… Chiar și din pozele de miercuri… 1 Decembrie o zi buna de start? Nu neaparat daca primești cumva ciolan cu fasole sau cine știe ce altceva și tu vrei să ții regim. Eu de fapt vreau să-mi schimb modul de viață și modul de a mânca și nici nu cred să-mi dea cineva ciolan cu fasole… Eeehh… că e târziu în noapte sau dimineață devreme am mai scris de multe ori. Am mai scris de multe ori și că o iau de la capat. Ce să mai vorbesc de poveștile alea aproape ”pescărești” cum că vreau una sau alta. Chiar și genul ăsta de atitudine de acum a
Trebuie sa scriu pe blog. Ma tot uit cu coada ochiului la ceasul laptopului sa vad daca nu cumva mi-a expirat timpul. Mai am 17 minute. Nu stiu despre ce sa scriu. Vreau totusi sa scriu pentru ca vreau sa scriu in fiecare zi. Cred eu ca asta ma poate ajuta. De data asta insa sunt foarte obosita si ma gandesc doar sa dorm. As putea totusi sa scriu despre niste subiecte, dar nu am timp suficient. Nu vreau nici sa-mi transform blogul la loc in vaicareli sau in texte scrise in miez de noapte in graba. Vreau sa scriu lucruri care sunt importante pentru mine, iar acum nu pot sa scriu decat despre cat e de important pentru mine
În mod periodic simt nevoia de singurătate. Deși trăiesc în societate, deși sunt sociabila măcar în parte, deși am destui prieteni cu care mă văd, din când în când simt nevoia acută de singurătate. Printr-un concurs de imprejurari s-a nimerit ca tocmai acum, cand am terminat facultatea sa raman o luna singura. Din luna asta am ales prima saptamana sa fiu si mai mult singura, sa ma izolez si mai mult de lume.