One day…

Ile/ February 15, 2013/ Ganduri/ 2 comments

Mă apucasem să scriu și mă plângeam de o groază de lucruri, apoi mi-am dat seama că nu se cade să fac asta lângă frumusețea de poză de alături. Desigur aș fi putut schimba poza, dar o poză urâtă n-am așa că am lăsat poza și mă gândesc să scriu lucruri mai vesele sau măcar nu așa plânâgăcioase.

Nu sunt bine, dar o să fiu. Nu așa se întâmplă întotdeauna? Doar că e greu cănd nu sunt bine și nu mă obișnuiesc niciodată cu asta. Ar trebui.

În altă ordine de idei mi s-a făcut tare dor de scris. Am avut o perioadă când scriam în fiecare duminică în locul meu preferat cu o cafea în față și un muffin cu multă ciocolată alături. Scriam cu pixul pe hârtie și îmi plăcea tare mult. Atunci nu aveam laptop. Mai scriu și acum din când în când, dar atât de rar. Mă gândesc să mă reapuc. Am avut o perioadă de letargie, fără pic de chef de scris. Mi-ar plăcea să scriu mai des și pe blog. Aștept primăvara ca pe o gură mare de aer pentru că mă sufoc de cald și de frig în același timp.

Primăvara e veselă și colorată chiar daca uneori e depresivă. Mi-e dor de aerul ăla rece și cald, de adierea aia care face diferența dintre iarnă și primăvară. O aștept cu atâta drag…

Oare toată lumea crede că renaște primăvara precum natura?

[Facebook_Comments_Widget title=”” appId=”” href=”” numPosts=”5″ width=”600″ color=”light” code=”html5″ ]