Ufff… Câteodată e mai greu… Am ales o poză de la Lyon dintr-un loc frumos foc…
Pentru că viața e ca un fel de roată și uneori ești sus și uneori ești jos… sau poate uneori ești cu picioarele pe pământ și câteodată ești cu capul în nori și uneori se vede totul clar și frumos de sus și uneori e doar o mare beznă…
Ultima privire înapoi înainte de a mă întoarce în țară. Trebuie să spun mai întâi că mi-a făcut plăcere să scriu acest jurnal de vacanță. Singurul sau cel puțin cel mai complet de până acum. Nu am un blog turistic sau de vacanță,, dar mi-a plăcut să transmit de la fața locului gândurile mele. Mi-a prins bine să mai uit o vreme de problemele și frustrările mele. Le-am ignorat o vreme măcar pe blog chiar dacă n-am uitat chiar total de ele în viața reală. Lyon-ul este un oraș frumos, n-am ce zice. M-a surprins tare plăcut și s-ar putea să fie pe primul loc în topul preferințelor mele dintre toate orașele pe care le-am vizitat. E adevărat că este
Vacanța mea la Lyon se apropie vertiginos de final și nu puteam pleca de aici fără să văd orașul noaptea.
Am întâlnit oameni care urăsc toamna pentru că plouă prea mult, pentru că natura moare… Am întâlnit oameni cărora nu le place vara pentru că e prea cald și cu siguranță am întâlnit oameni cărora nu le place iarna că e prea frig. N-am întâlnit totuși oameni cărora să nu le placă primăvara. Înțeleg totuși că există. Pe ei nu-i înteleg.
Pozele din Week-end…, în afară de ultima, care este făcută sâmbătă în Tête d’Or, sunt făcute la Grenoble.
Sâmbătă și luni am fost în parcul Tête d’Or. Sâmbătă era înnorat și cam frig, iar la Zoo se închisese când am vrut noi să intrăm, așa că m-am mai dus și luni.
Ufff… că greu mai e să scrii când ești obosit de atâta bine… Un week-end minunat pe aici și pe colea, cu tot ce-i trebuie unui week-end ca să fie așa… Câteva poze mai jos, povești mai pe larg când am să am și timp… Noapte frumoasă…
Promit să apară și textul 🙂 Am întârziat un pic cu povestea asta, dar iată… Povestea asta se vroia o vedere de sus a Lyon-ului atât la propriu, cât și la figurat. Nu știu ce-a ieșit, dar eu am încercat. Sus pe dealuri se poate ajunge pe străduțe și scări sau cu unul din cele 2 funiculare. Unul dintre ele merge spre arenele galo-romane si are 2 stații, celălalt are doar o stație și merge la Fourvière, adicătelea te lasă direct în fața Bazilicii Notre-Dame de Fourvière. Eu am mers cu funicularul o stație și am ajuns la arenele galo-romane pe care le vedeți in primele poze. Intrarea este gratis, dar noapte arenele se închid. Undeva în apropiere se află
Ieri dimineață a plouat și era tare urât, ca urmare m-am hotărât să nu ies pentru că am destul timp să explorez orașul, plus că se anunță zile mai frumoase. Totuși spre prânz a apărut soarele și într-un final am plecat la plimbare.
Fraților, nu credeam să spun asta, dar cred că mă apuc de învățat franceză și ma mut la Lyon să fac tarte. Sunt înnebunită mai nou după tarte și Franța este țara tartelor. Ba mai mult, Lyonul este capitală gastronomică. Mi-e teamă că m-am indrăgostit iremediabil de acest oraș. Nu, nu din cauza tartelor, m-am îndrăgostit pentru că este superb și așa aș putea să mă mut aici și să fac și ceva ce-mi place 😀
Nu promit nimic, dar am să încerc să povestesc cât mai multe despre Lyon pe perioada vacanței.