Mi-e dor de mine, de tine, de noi si de toate, mi-e doar de ce a fost si de ce n-a fost, mi-e dor si doare… Am rau de inaltime si totusi am zburat pana departe, mi-e frica de inaltime si totusi am zburat cu o parapanta… Mi-e frica rau, rau de pisici si totusi un motan se plimba prin casa…… Incerc sa ma vindec de toate… Incerc sa merg mai departe… Va iubesc pe toti si pe toate… noaaaapte frumoasa….
Nu pot sa scriu la Papa la Ile zilele astea despre ce minunatii am facut pentru ca nu am aparat foto sa pozez frumusete de biscuiti demential de buni, dar pentru ca Cip mi-a trimis ceva poze de la Paris o sa va arat si voua cateva. Pe de alta parte ma tot gandesc zilele astea la mica mea aventura in bucatarie. Chiar o sa mearga vreodata treaba asta de care m-am apucat?! Am vreo sansa…?! Imi aduc aminte ca era in Alchimistul ceva care spunea ca inceputul e mereu favorabil, ca tot Universul conspira pentru a ti se implini visul. Abia mai apoi Universul te pune la incercare. Inceputul meu este favorabil, tot Universul conspira pentru ca biscuiti mei
Azi e deja ieri… Scriu cu intarziere pentru ca abia acum am gasit timp. Am fost agitata rau si am vorbit asa mult ca am gura teribil de uscata. Vorbesc despre planuri si vise, vorbesc despre atat de multe… Sunt obosita, dar fericita. Sunt teribil de fericita cand lumea imi apreciaza bunatatile. Imi creste sufletul mare, mare, mare!!! Si cu sufletul asta mare de tot plec la drum sa fac alte si alte bunatati 😀 Am primit asa niste complimente la adresa biscuitilor cu cacao si nuca de nici nu va puteti inchipui!!! Poze nu am inca pentru ca aparatul meu a fugit un pic la Paris impreuna cu Cip 😛 Acum ma retrag la somn pentru ca maine muncesc
Eu nu sunt un om cu un plan. Niciodata nu cred ca mi-au placut planurile prea elaborate. Sa ajungem, acolo, sa vedem ce si cum si ne descurcam la fatza locului. Nu merge asa, spun unii. Chiar nu merge asa uneori, pentru ca daca vrei anumite lucruri trebuie sa-ti faci planuri. Numai ca oamenii, sau viata prin oameni mi-a arata ca nu merge nici asa. Ca poate merge uneori cu planul de dinainte facut, dar nu tot timpul. Dupa ce m-au luat oamenii si m-au facut sa imi fac planuri, tot ei mi le-au distrus. Tot ei au calcat, cu voia sau fara voia lor, peste ele. Eram un om fara planuri. Oamenii m-au invatat sa fac planuri si tocmai
Zilele astea viata mi s-a parut frumoasa. M-a invadat o stare de bine in ultima vreme. Astept sa fie si mai bine, chiar daca am racit un pic. Nu pare asa grav. Am asteptat o toamna perfecta si chiar daca nu e asa cum mi-o imaginam, tot e frumoasa. Muncesc pentru niste lucruri frumoasa si poate se vor si intampla la un moment dat. Am atatea ganduri ca nici nu mi le pot stapani. Gandul imi fuge departe. Am o poza frumoasa care probabil o sa ajunga pe Papa la Ile, dar pana atunci v-o arat aici. Are multi antioxidanti si face bine pe vremea asta 😛 Despre noul meu blog, homemade yummys, am sa va povestesc probabil mai multe
E toamna-n septembrie, n-as fi aflat daca nu mi-ar fi spus un prieten cocor… asa spunea o melodia acum vreo 14 ani… am auzit-o cred de cel mult 3 ori in viata, dar imi revine in minte in fiecare an la inceput de septembrie. Acum cateva zile ma gandeam ca o sa vina septembrie, dar tot vara o sa fie. M-am inselat. Toamna a muscat rau din cascaval si a venit cu 3 zile inainte. Nu ma plang, nu-mi pare rau pentru ca imi merge bine. Pare trist afara, dar tristetea e cateodata frumoasa. La sfarsit de vara, Magellan si Plesu va saluta 😉
E dimineata, ma rog, nu prea mai e, dar a fost… Mi-as fi dorit sa am ceva mai multa energie decat am. Nu prea a mers. E cald. Am ajuns aseara acasa. Magellan e bine si parerea mea, ceva mai mare. Casa mi se pare ca arata un pic ciudat, ca m-am obisnuit sa dorm din pensiune in pensiune. Nu difera totusi foarte tare. E doar o camera, o baie si-o bucatarie mica. Pare si ceva mai goala decat o stiam. Asta doar pentru ca am facut ordine si curatenie inainte sa plecam prin tara. Am umblat ceva, n-am adunat inca toti kilometrii, dar o sa ma ocup. Nici pozele nu le-am descarcat toate. Am vazut Sibiu, Cluj, Oradea, Arad,
Au trecut 2 luni de cand scriu zi de zi aici. Acum o sa iau o mica pauza. Multumesc tuturor celor care m-au vizitat 🙂 O sa revin in curand cu ceva povesti frumoase, sper. N-am mai scris bilantul lunii iunie, n-o sa mai scriu nici bilantul lunii iulie si nici nu promit ca o sa apara cel al lunii august. Imi doresc totusi ca luna asta care incepe in 3 minute sa fie una frumoasa si la propriu si la figurat, sa invat ceva lucruri noi, sa iubesc mai mult viata, sa apreciez mai mult ceea ce am, sa lupt mai mult pentru ceea ce nu am si imi doresc. Va doresc si voua ce-mi doresc si mie, numai
De cand bat campii in fiecare zi scriu mai mult noaptea si sunt obosita rau. Momentan suntem in concediu si sunt fericta nevoie mare. Incerc sa fac abstractie de toate cele ce ma supara in general si apreciez leneveala in doi. Abia astept sa plecam si sa mai vizitam ce ne-a mai ramas de vizitat din tara. Sper sa avem zile frumoase si mai sper ca la intoarcere sa nu gasim casa facuta zob de Magellan :)) Nu am nici o dovada si nici un semn si nici un nimic, dar tot mai sper ca lucrurile se vor rezolva cumva cu mine. Da, gandesc pozitiv pentru ca altfel mi-as lua viata. Gandesc pozitiv pentru ca nu cred ca am alta
Ma gandeam ca desi Magellan e la noi doar de o saptamana, mi se pare ca a crescut. Si cand spun asta nu ma refer la faptul ca e baiat mare si sta singur acasa fara noi. Chiar ma gandeam zilele trecute cum o sa creasca el si o sa imbatraneasca si o sa ajunga un motan batran, cu mustati mari la 15 ani si atunci mi-am dat seama ca si eu o sa fiu mai batrana cu 15 ani si o sa am, recte 41 de ani. O la la!!! La asta nu m-am gandit pana acuma. Cum o sa fiu eu la 41 de ani!!! Dubios tare!! Tare de tot!!! Cateodata am o imaginatie bogata, dar cand vine
Azi-noapte am visat pisici, multe pisici… de tot felul, mai mari, mai mici… in mai multe vise… venisera toate sa-mi spuna toate grijile pe care trebuie sa mi le fac acum ca m-am hotarat sa il adopt pe Magellan… ca si cum eu nu le-as fi stiut si treaza fiind :)) Pare asa o decizie importanta… o sa vedem de maine incolo daca o sa facem fata 😀 Sa-mi tineti pumnii!!
Dupa ceva timp, ma simt fericita. Nu am un motiv anume sau poate am toate motivele din lume, dar ma simt fericita. Nu s-a schimbat mare lucru si totusi s-ar putea schimba toate. Nu e nimic, e doar un sentiment, daca stai si te uiti de afara totul e la fel, dar nu e chiar asa. Poate intr-o zi or sa inceapa sa imi creasca aripi, cine stie. Aripile pe care le-am avut candva… Poate o sa reusesc….