În seara asta sufăr de un fel de instabilitate psihică. De fapt tot timpul sufăr de ea, doar că uneori pare mai pronunțată. Mă enervează căldura. Am plecat din țară la 42 de grade. 42 de grade la umbră, nu la soare, nu pe asfalt. 42 de grade la umbră!! Oribil, îngrozitor, de neimaginat. Am fost fericită să plec, să fug, să dispar. Am visat Parisul și frigul de aici. Mi l-am imaginat cu ochii minții. Când am ajuns noaptea la hotel erau 17 grade!! 17!!! Da, genial, minunat, nemaipomenit!! În prima zi am luat sacoul cu mine.
M-am trezit cu chef de lene. De fapt nu m-am trezit ci am fost smulsă cu violență din visare de soneria telefonului fix tocmai când mă uitam la tvr 2 deși nu sunt convinsă că mă uitam la televizor, s-ar putea să fi fost chiar acolo în platou prin spate. Să vă povestesc repede până nu uit că deja m-am uitat pe geam de când m-am trezit. Era blonda de la Bambi și zicea că o să cânte singură, că sor-sa se lasă de cântat că oricum ea nu a vrut să facă muzică si ea, adică blonda, era fericită că în sfârșit o să cânte singură.
Mi-am dorit de o infinitate de ori sa dispar cumva. Sa nu mai exist, sa nu-si mai aduca oamenii aminte de mine ca am existat, sa ma dezintegrez cumva. Mi-am dorit asta in general cand m-am simtiti singura, dar mai ales cand m-am simtit neinteleasa. Neinteleasa, ca si singura, m-am simtit de foarte multe ori in viata si ca sa nu mai tot lupt cu toti oamenii cel mai simplu mi se pare sa dispar.
De o saptamana sunt in sesiune si iar m-au prins toate din urma. Am multe de facut, am ramas in urma cu multe lucruri. Nu-mi place. Imi place sa ma agit, sa ma aglomerez pana incep sa renunt la parte din treburi si sfarsesc prin a nu mai vrea sa fac nimic. Cand mi se intampla asta imi vine sa urlu. Ma enervez. Nu le pot face chiar pe toate si chesita asta ma scoate din sarite. Nu le pot face pe toate si sfarsesc prin a nu mai face nimic. Trist! Trebuie sa ma reorganizez. Momentan trebuie sa invat si sa fac un blat pentru un nou tort. E trecut de 11 si eu inca nu m-am apucat de
Beau un pahar de vin si incerc sa va scriu o poveste… despre mine… sper sa ma si fac inteleasa. Nu sunt omul deciziilor rapide, sau cel putin nu sunt omul deciziilor rapide de un anumit fel. Nu pot sa zic da sau nu instant, desi e un paradox pentru ca am o impulsivitate dezvoltata destul de bine pe alocuri. Pot sa iau decizii usoare instant, pot sa las si pe altii sa ia decizii pentru mine, dar cand vine vorba de o decizie mai grea, staaaauuu si ma gandesc pana trece valul. Ma enerveaza teribil cand imi sunt impuse deciziile grele. Cand altuia i se pare ca e evident ca ar trebui sa fac intr-un fel si nu intelege
Vara trecuta nu a fost una din cele mai grozave veri. Desi am avut un concediu fain prin tara, cu vazut Maramures si Bucovina, Iasi si mormantul bunicii mele de la Vaslui, am luptat din greu pentru el, cu multe suferinte, chiar si ceva nervi, cu decizii importante. A fost o vara groaznic de calda pentru mine si am suferit teribil din cauza faptului ca desi aveam aer conditionat la serviciu nu puteam in nici un fel sa-l folosim din cauza unel colege…hmm… nu gasesc cuvantul potrivi s-o descriu, unei colege… hai sa zicem naspa!!! Era ceva la genul lupta pe viata si pe moarte. Toata lumea murea mai mult sau mai putin de cald si ar fi vrut cat
Daca las la o parte ultimele 9-10 luni din viata mea, n-as pregeta o clipa sa spun despre mine ca sunt o invingatoare. Dar daca e sa ma uit la toata, toata viata mea, cu tot cu trecutul recent, lucrurile nu stau chiar asa. De-a lungul timpul m-am luptat cu una cu alta, nu mi-a fost usor si nici nu mi-a ieisit tot timpul din prima, dar intr-un final victoria a fost a mea, muncita si savurata pe deplin. Azi nu mai e asa. Azi nu mai am victorii sau nu ma mai incanta, sunt prea mici, sunt prea neinsemnate, sunt degeaba. Bine, ele ma mai tin poate in viata, dar nu sunt lucurile pe care le vreau. Ma afund