Dacă tot am intrat două zile la rând pe blog, am băgat și eu de seamă că rămăsesem cu lalelele din primăvară. Adevărul e că aici, în vara asta caniculară 😀 , e mai frig ca primăvara în țară sau aproape. Nu mă plâng, e bine, mă simt în elementul meu! În schimb header-ul trebuia clar schimbat. Mi-am imaginat cu ochii minții cam cum aș vrea să arate și am purces la făcut poze. Două dintre cele cinci poze le aveam deja, așa că mi-a rămas să le fac pe celelalte 3. N-o să mă ascund după degete, îmi place mult ce a ieșit. Se putea un pic mai bine, dar e foarte bine și așa.
Azi e luni… ziua în care niciodată nu mănânc dimineața și îmi beau cafeaua mare la Starbucks după ce mănânc de prânz cu Cip… e ziua în care fac mereu ordine și doar un pic de curățenie ca după asta să facă curat menajera hotelului… ziua în care mereu îmi zic că trebuie să ajung la piscină măcar săptămâna asta și niciodată nu ajung… ziua în care fac cumpărăturile pentru toată săptămâna și uneori cumpăr 10 kg de fructe…
Pentru că zilele astea it’s all about coffee and Paris și pentru că mi se pare potrivit ca prima poză de miercuri în 2013 să fie o cană mare de cafea…
Au trecut parcă secole de când n-am mai scris pe blog și cam așa și e. Am stat o lună în țară și eu n-am fost în stare să scriu nimic. În parte pentru că am fost foarte ocupată, în parte pentru că am trecut prin mult prea multe stări și nu în ultimul rând pentru că nu am apucat să stau deloc cu mine. Nu am avut răgazul să stau singură la o cafea și să mă gândesc la mine, la ce urmează, la ce mai vreau să fac sau să încerc. Nu am avut timp de gânduri, de planuri, de rezoluții. Tot timpul m-am gândit ce bunătăți să mai fac, cum să găsesc timp să le fac, cum
Sunt iar în avion. Am o plăcere cumva curioasă de a scrie în avion. Mi se pare cumva mișto să îmi scot laptopul în avion și să scriu ca și cum aș scrie ceva important. Până la urmă scriu despre viața mea și viața mea e importantă chiar dacă doar pentru mine. Înainte să încep să scriu am găsit în același document salvat pe laptop un text mai vechi scris pe blog și ce mi-a plăcut… Uneori mi se pare că scriu bine. Doar uneori, asta așa ca să nu creadă cineva că am impresia că mă și pricep la scris.
Zilele astea sunt nu-știu-cum… fără chef, dar și cu chef… obosită, amețită, fonfănită… cred că vreau să dorm… Am eu o fază a mea când nu am chef de nimic, nu vreau să fac nimic, nu vreau sa vorbesc cu nimeni, mănânc ce gasesc, beau multa cafea și ma cert cu Mage :)) Deși nu e incă vară mie mi se pare că e…
Țin minte bine că în urmă cu 4 ani nu am apucat să scriu pe blog pe 29 februarie. Anul ăsta nu mai am cum să ratez șansa pentru că e miercuri și nu numai că am ales o poză, ci am și făcut-o special mai devreme. Răceala si ziua de 29 februarie se tratează cel mai bine cu căpșuni și kiwi și înghețată de cafea! Am zis!
Azi m-am trezit de dimineață. De fapt în fiecare zi mă trezesc de dimineață, foarte de dimineață, la 6.30!! Dar întotdeauna mă culc la loc mai devreme sau mai târziu. Azi însă nu! Vroiam să plec devreme pe afară, dar era înnorat și trist și frig chiar dacă de fapt nu e frig. Era și ceață, ceață de la burniță. După care am început să scriu despre omletele astea vesele. Trebuia să scriu despre ele și pentru că îmi era cam somn că doar m-am trezit la 6.30 mi-am făcut cafea și pentru că cele două cești erau pline cu alte chestii mi-am pus cafeaua într-un pahar cu picior. Mereu îmi place să am perspective noi asupra cafelei mele de
Bună seara! Intuiesc cumva că va fi seară când niște perechi de ochi vor poposi pe pagina asta. Vă scriu de la Paris ca să vă spun că sunt bine-sănătoasă. Timpul mi-l ocup plimbându-mă. Câteodată pe jos, câteodată cu autobuzul. Îmi place chestia asta la Paris. Să mă plimb cu autobuzul și să mă zgâiesc pe geam la cafenele, la blocuri, la clădiri interesante. Când umblu cu metroul citesc dintr-o carte.
Bună dimineața! și La mulți ani 2012! m-am trezit să vă zic și eu după atâtea zile.
E târziu în noapte și eu nu prea am somn, așa că mă gândesc să scriu pe blog. Blogul ăsta care mi-e drag așa cum e el. Blogul ăsta pe care am scris și lucruri frumoase și filosofice și derizorii. Așa cum e el cred că mă reprezintă și chiar daca n-o fi așa, mie totuși mi-e tare drag. Aseară mă gândeam că îmi doresc o zi frumoasă. Mă gândeam chiar la o zi perfectă. Mă gândeam că o zi perfectă poate fi în multe feluri, depinde ce ți se dă și ce vrei de la ea. N-aș putea zice că a fost o zi perfectă, dar totuși cât de frumoasă a fost ea… E târziu și sunt trează de
Săptămâna trecută am zis că poate săptămâna asta o sa am o poză făcută de pe Notre – Dame, să mă dau mare că am urcat sus. Am urcat sus 😀 dar m-am îndrăgostit de poza asta făcută luni și am ales-o pe ea 🙂