Cand eram mica, normal, faceam revelionul acasa cu ai mei. Ne uitam la televizor la Nae si Vasile, la Stela si Arsinel, ascultam muzica si altecele. Mancam bine si de toate, aveam grija ca la miezul noptii sa avem farfuria plina cu sarmale cu mamaliguta si paharele pline cu sampanie. A fost un an sau doi cand impreuna cu Luca faceam scheciurile noastre, mare parte improvizate pe moment. Ne imbracam frumos si le prezentam parintilor si lu’ Toma in fata bradului.
… desi de vreun an locuiesc la bulevard :)) A venit iarna, ati vazut, nu? pana azi nici n-am avut curajul sa ies din casa, doar am scos nasul pe geam. Miroase a iarna si a zapada… Am impresia ca n-a mai fost iarna de demult, din copilarie… E adevarat ca am avut norocul sau ghinionul, depinde cum privesti problema, ca in ultimele doua ierni sa nu muncesc si e chiar al treilea Craciun cand sunt libera… Nu sunt un mare fan al anotimpului dar imi place Craciunul si ce Craciun e ala fara zapada…
Se inchide Yahoo!360 și trebuie să spun că am un oareșce regret legat de asta. Am scris multe bloguri, au fost 3 ani și jumătate în care de multe ori m-am descarcat așternându-mi acolo gândurile și ideile legate de orice și de toate. A fost un prieten bun care m-a lăsat să scriu chiar dacă uneori n-a citit nimeni sau alteori au citit prea mulți…. Păcat că se închide, dar povestea merge mai departe, mai ceva ca vântul din vama veche…
Nu m-am simțit prea bine (fizic) zilele astea, dar azi, în seara asta, mi-am încărcat bateriile!! A fost altceva! Și nu e nimic mai adevărat că amintirile îi leagă pe oameni, îi leagă strâns, cel mai strâns. E grozav să vezi cum după ani și ani când se întâlnesc, mai ales dacă sunt mai mulți, amintirile înca îi mai unesc! O noapte de vis în continuare și o zi grozavă să vină, pentru că eu sunt pregatită să le primesc!