Pentru ca m-am saturat de atata iarna si de atata zapada, care pare sa reapara de fiecare data dupa cateva zile mai calde, am adunat aici toata zapada, sa fie destula pana la iarna viitoare si sa scapam de tot de ea pana atunci… La Tusnad…
Stiu ca suna ciudat rau :))) si probabil pare neadevarat :)) dar din cand in cand I really love Monday mornings… Mai ales cand e soare si cald… Acum nu stiu daca in dimineata asta a fost chiar cald (nu prea cred) si soarele era cam pitit printre nori… dar dimineata asta a fost frumoasa. Imi plac diminetile de luni pentru ca imi plac inceputurile, iar luni dimineata este un inceput, chiar daca doar de saptamana. Iti da sansa sa o iei de la capat, intr-un mod mai frumos, intr-un mod mai bun. Iti da sansa de a face lucrurile cum trebuie. La fel de bine se poate spune si I really hate Monday mornings, dar astazi nu e cazul.
Anul trecut nu am reusit sa ajung nici la Gala Om Bun din primavara, nici la Festivalul Om Bun din iarna si nici macar la Maratonul de Folk din septembrie, asa ca anul acesta trebuia neaparat sa ajung la OM BUN. Sala nu a fost plina ochi, dar destul de plina si asa a ramas pana tarziu in noapte dupa ora 12 cand s-a terminat spectacolul si cand nu se mai putea ajunge acasa decat cu taxiul.
Niciodata nu stiu nimic si traiesc intr-o ceata totala. Cateodata ma trezesc si ma intreb ce caut aici, cateodata nici nu ma mai trezesc :)) Complicat rau si somnul e mare… Sunt cel mai nostalgic om cu putinta.. nu va ganditi la anii de dinainte de ’90, ma refer asa, la viata mea… mereu privesc in urma, mereu privesc cu duiosie la amintiri.. mereu e o melodie care sa ma intoarca undeva prin trecut, de la ziua de ieri pana la anii copilariei si cateodata mi se face doooor, tare dor… Daca toata viata mea ar fi galbena…. E foarte ciudata culoarea asta galbena… Cand eram mica-mica, prin clasa intaia, mergeam cu mama dimineata la scoala si era iarna si
Merg pe o strada lunga. La inceputul drumul a fost anevoios, iar eu alergam sa scap mai repede. Acum e doar plictisitor si mult mai usor, merg alene pentru ca nu ma mai grabesc nicaieri… Stiu deja unde voi ajunge, stiu deja ce se va intampla acolo…
Asculta pe Trilulilu melodia GHEORGHE GHEORGHIU – Sa vina primavara. [vodpod id=ExternalVideo.925244&w=400&h=35&fv=]
Aştept primul vânt să mă aducă acasă Am obosit şi nu mai cred în minuni Dincolo de deşert nu există vreo oază Oamenii cu măşti, n-au fost – nu vor fi buni Şi merg şi merg pe drumul ăsta sinuos Cu o inimă-n flăcări, şi-o privire de gheaţă Răni anesteziate de un chip frumos Undeva nu aud vreun cântec să mă scoată
Dupa 2-3 zile de soare, eu ma gandesc din ce in ce mai mult la o adevarata primavara…
Cand aveam 20 de ani nu stiam nici sa aprind focul la aragaz, acum ma pricep sa fac tot felul de lucruri bune… Am constata de ceva vreme ca ma atrage cateodata sa gatesc, dar nu orice, doar lucruri care mi se par interesant de facut si bineinteles sa fie si grozav de mancat. 😀 Am gasit total intamplator acum vreo luna o reteta de cadouri de ciocolata, mie nu mi-au iesit cadouri, dar ciocolata a fost un cadou delicios. Reteta este e foarte usoara si acesta este motivul pentru care am si vrut s-o incerc.
Eu mint in fiecare zi. Pe mine, pe tine, pe el si ea, pe toata lumea, dar in primul si-n primul rand pe mine. Daca n-as face asta, nu cred ca as putea trai. Probabil mi-as taia venele sau m-as sinucide in cine stie ce alt fel. Cateodata prind avant vitejesc si zic gata! sa nu ma mai mint! dar in secunda doi, vad in fata ochilor cum se naruieste totul… Atatea minciuni pe care mi le spun intr-un fel sau altul zilnic, ma tin in viata. Nu am curajul sa ma deconectez de la aparate. Sansele sa traiesc dupa deconectare sunt nule… si atunci imi mai spun o minciuna, ca altfel nu se poate…