Ciocolata cu migdale…
Cand aveam 20 de ani nu stiam nici sa aprind focul la aragaz, acum ma pricep sa fac tot felul de lucruri bune… Am constata de ceva vreme ca ma atrage cateodata sa gatesc, dar nu orice, doar lucruri care mi se par interesant de facut si bineinteles sa fie si grozav de mancat. 😀
Am gasit total intamplator acum vreo luna o reteta de cadouri de ciocolata, mie nu mi-au iesit cadouri, dar ciocolata a fost un cadou delicios. Reteta este e foarte usoara si acesta este motivul pentru care am si vrut s-o incerc.
Lista originala de ingrediente suna cam asa: 125 g unt la temperatura camerei, 100 g zahar pudra, 2 linguri de cacao neagra, 55 g foi de napolitana, 100 g migdale, 2 plicuri de cuvertura ciocolata neagra (Dr. Oetker).
Acum ca sa va spun sincer ciocolata mea a avut mult mai multe migdale. Nu ca m-am gandit eu ca nu sunt destule 100 g, ci din intamplare, ceea ce a facut ca ciocolata mea sa fie mult mai apreciata 😀
Prima data cand am incercat-o (pana acuma am facut-o de 2 ori) m-am dus eu frumos la cumparaturi sa iau cele trebuincioase si am ajuns la migdale. Am studiat eu problema de care sa iau: pungi mai mici, mai mari, de la tot felul de firme, unele crude, altele prajite… cam scumpe… ce sa fac?! M-am gandit ca daca iau o punga de 200 g pun jumatate de punga si pot sa fac ciocolata de 2 ori, numa’ bine…:) dar daca iau o punga de 500 g e mai ieftin. Cum cantar sa cantaresc n-am, am cumparat punga de 500 g si am ramas cu ideea ca trebuie sa pun jumatate din ele (asa cum ar fi fost daca o luam pe cea de 200) si uite asa am facut ciocolata cu 250 g de migdale 😀 Am realizat asta doar cand am facut ciocolata a doua oara si am aruncat punga goala de la migdale si am vazut cum scria pe ea 500 g :)))
Eu nu am gasit foi de napolitane asa ca am cumparat o punga micuta de napolitane cu ciocolata, neglazurate si ar mai fi trebuit niste Creioane pentru decor tot de la Dr. Oetker pe care nu le-am gasit si am renuntat definitiv la ele fara parere de rau…
Ca sa ma intorc la reteta, am luat migdalele si napolitanele, le-am bagat in robotul de bucatarie si le-am sfaramat bine de tot, apoi le-am pus intr-un bol. Tot cu robotul am amestecat si untul, zaharul si cacaoa, apoi am adaugat migdalele si napolitanele si am amestecat din nou, bine, bine de tot. Se pune apa la incalzit intr-un vas si inainte de a ajunge sa fiarba se stige focul si se pune un plic de glazura in vas. Se lasa acolo 5 minute, dupa care se scoate, se taie un colt si se toarna glazura peste restul compozitiei. Dupa ce totul s-a amestecat din nou, se intinde pe o foaie de copt (eu am folosit staniol) intr-o tava si se pune la frigider pentru o ora (eu am lasat-o peste noapte). Ciocolata mea avand foarte multe migdale a fost mai sfaramicioasa la faza asta, dar dupa racire a fost in regula 🙂 Se incalzeste si cel de al doilea plic de glazura (cand am facut a doua oara am folosit la imbracat ciocolata Glazura dou – si alba si neagra)si se toarna peste ciocolata racita si taiata patratele. In reteta zicea sa le scufunzi in glazura, dar mie nu mi s-a parut suficienta glazura pentru cata ciocolata era (probabil era mai multa ciocolata de la migalele :-P). La sfarsit se ornau cu creioanele de care v-am povestit si se faceau niste fundite ca la cadouri.
Eu n-am putut sa gust ciocolata asa ca nu pot sa spun ca a fost grozava, dar toata lumea asa mi-a zis, ca este foarte, foarte buna… 😀 cred ca n-au mintit chiar cu totii, ca prea au mancat-o pofticiosi de ambele dati 😀
Ce apetisant arata! Iubesc ciocolata, mai ales ciocolata de casa.
Multumesc 🙂