Afara este primăvară… ieeeeeeiieeeee… În casa mea cea galbenă miroase a primăvară… iar eu pentru o clipă sunt chiar optimistă… asta și pentru că am înghesuit iar pe unde am apucat toate gândurile alea rele. Trebuie să îmi fac bagajul căci iar plec… Ma rog, mai am câteva zile până plec… dar trebuie să mă gândesc la tot felul de lucruri ca să reușesc sa-mi fac bagajul. Nu sunt nerăbdătoare să descopăr acest nou oraș, nu îl aveam pe listă, dar cum aș putea oare să ratez așa o șansă. N-aș fi văzut probabil niciodată nici Singapore, dacă n-aș fi avut eu acest gen de șansă. Șansa să fiu singură și la un moment dat să fiu răsplătită pentru toate
Vorbesc mult si degeaba… ar fi mult mai bine să vorbesc mai puțin și să fac mai multe… încă n-am învățat să fac asta, dar mai e și mâine o zi pentru asta…
Azi a fost o zi tare frumoasa, mai ales ca a fost baba mea 😀 Poza e mai veche, nu e de la noi din tara si nici nu e facuta de mine 😛
Plâng, plâng și iar plâng. Mă opresc și ochii iar mi se umplu de lacrimi. Am obrajii umflați de plâns, ochii atât de roșii. Scriu și mi se încețoșează privirea, trebuie să-mi trag o clipă sufletul să pot vedea iar bine tastele. Nu am un clasament al zilelor cele mai triste, nu știu când am plâns mai mult sau mai puțin și nici nu vorbesc deobicei despre asta. Știu doar că ma simt tristă, că am impresia că lumea mea se prăbușește bucată cu bucată și am impresia că nu mai sunt multe bucați de căzut. Am impresia că nu mai e mult până o să cadă toate bucațile, iar atunci am să cad și eu și nu mă voi
Am avut azi trei sferturi de zi frumoasă. Un sfert nu a fost urîtă, doar că am dormit 🙂 Nu am acum inspirație pentru aberații, dar vreau să spun că am fost ieri la un concert cu Ada Milea și mi-a amintit de un cantec trist… O altfel de viață daca-m avea, altfel ne-am bate joc de ea…
Am ieșit mai devreme la o cafea și am înșirat pe filele agendei cuvinte. Cuvinte legate în propoziții, fraze, paragrafe… Nu mi-a plăcut ce a ieșit. Mi-am dat seama că nu se înțelege ce trebuie din text. De fapt nu se înțelegea nimic. Sunt tot la lucruri de neînțeles. Săptămâna trecută nu înțelegeam de ce nu înțeleg să-mi văd de viața mea. Acum am o altă problemă, dar îmi dau seama că tot pe acolo se ajunge. Tot despre mine și ceilalți este vorba. Săptămâna trecută realizam că îi pun mereu pe ceilalți înainte. Acum mă întreb de ce mă raportez așa de mult la ceilalți și de ce îi las pe ceilalți să-mi influențeze viața. Este de la sine
Azi…azi am avut o zi mai frumoasă decât mă așteptam… De la cafeaua de dimineață până la cea de la prânz and so on…
Aseara eram tristă, iremediabil tristă, dar… dar e cineva pe lumea asta care mă iubește și care a reușit să mă scoată din boală :)) Două cântece care au ajutat…
Ieri era soare și frumos și cald. Poate nu chiar în realitate dar a fost frumos. Azi, azi ninge și nu doar ninge e și viscol, e furtună. Zapada vine din toate părțile si mă îngheață. Îmi ucide orice gând bun, orice speranță, orice licărire… Chiar și luminița de la capătul tunelului s-a stins de la atâta viscol. Am rămas pe întuneric, în beznă 🙁 Sunt paralizată aici și acum în aceasta beznă și nu mai cred că am să merg vreodată. Nu mai am putere să cred că am să schimb ceva. Sunt iremediabil tristă 🙁
E miercuri iarași azi… și am ales o poza dintr-un început de început de toamnă… A fost o zi frumoasă, mereu îmi aduc aminte de ea…
La mulți ani tuturor! Pentru doamne și domnișoare avem și mărțișoare… 🙂
Am încercat să scriu o poezie… Nu mi-a reușit până la final așa că am renunțat pentru că mă grabesc să dorm. Iar e prioritatea mea cea mai mare. Am încercat azi sa țin cont de adevăratele priorități și într-un fel am și reușit, dar nu chiar până la capat. Mai încerc și mâine și poimâine și viața toată…