E târziu și eu trebuie să mă culc, dar nu pot să ratez momentul să mai înșir aici câteva cuvinte. Sunt la Paris de o lună. Am plecat de acasă pregătită să rămân aici trei săptămâni și întâmplarea (sau poate soarta sau mai știu eu cine) a făcut să mai rămân încă patru. Acum au trecut deja patru și deja încep să întrezăresc sfârșitul. Nu vreau încă să mă gândesc la întoarcere așa că mă gândesc la zilele care mă așteaptă și pentru care mi-am pregătit o alergătură destul de mare.
Nu e poate nici cea mai reprezentativă, nici cea mai reușită poză făcută azi, dar eu când am făcut-o m-am gândit s-o pun pe blog… Mie mi-a plăcut! P.S.: A se observa că nu se zarește nici măcar un pic turnul 😀 deși, să știți că aveam și poze cu ceva parte din turn 😉
Aoleu cât m-am tot gândit eu cum să scriu postarea asta… nici nu vreți să știți… 😀 Dar nu am avut idei geniale, poate nici hazlii, poate nici nimic…Am început-o de câteva ori (dar nu acum când o scriu, peste zi, pe hârtie), dar până la urmă vin și scriu acum direct, pe viu. (Așa îmi ies cel mai bine lucrurile oricum) Azi dimineață m-am urcat într-un tren și am plecat la Sinaia. În seara asta m-am urcat în alt tren, nici măcar nu erau pereche, și m-am întors în București. Nu e o treabă întâmplătoare din mai multe puncte de vedere. În primul rând că mi-am cumpărat bilet de ieri, de la agenția de bilete. În al doilea, pentru
Am avut parte de o vacanţă de 1 Mai superbă despre care am să reuşesc (sau nu) să povestesc la un moment dat. Oricum şi dacă am să povestesc nu cred că am să găsesc cuvinte să pot explica cât de mult ne-a plăcut. Nu a fost nimic spectaculos, nimic nemaipomenit, dar noi ne-am simţit incredibil de bine. 😀
Ultima privire înapoi înainte de a mă întoarce în țară. Trebuie să spun mai întâi că mi-a făcut plăcere să scriu acest jurnal de vacanță. Singurul sau cel puțin cel mai complet de până acum. Nu am un blog turistic sau de vacanță,, dar mi-a plăcut să transmit de la fața locului gândurile mele. Mi-a prins bine să mai uit o vreme de problemele și frustrările mele. Le-am ignorat o vreme măcar pe blog chiar dacă n-am uitat chiar total de ele în viața reală. Lyon-ul este un oraș frumos, n-am ce zice. M-a surprins tare plăcut și s-ar putea să fie pe primul loc în topul preferințelor mele dintre toate orașele pe care le-am vizitat. E adevărat că este
Vacanța mea la Lyon se apropie vertiginos de final și nu puteam pleca de aici fără să văd orașul noaptea.
Pozele din Week-end…, în afară de ultima, care este făcută sâmbătă în Tête d’Or, sunt făcute la Grenoble.
Sâmbătă și luni am fost în parcul Tête d’Or. Sâmbătă era înnorat și cam frig, iar la Zoo se închisese când am vrut noi să intrăm, așa că m-am mai dus și luni.
Ufff… că greu mai e să scrii când ești obosit de atâta bine… Un week-end minunat pe aici și pe colea, cu tot ce-i trebuie unui week-end ca să fie așa… Câteva poze mai jos, povești mai pe larg când am să am și timp… Noapte frumoasă…
Promit să apară și textul 🙂 Am întârziat un pic cu povestea asta, dar iată… Povestea asta se vroia o vedere de sus a Lyon-ului atât la propriu, cât și la figurat. Nu știu ce-a ieșit, dar eu am încercat. Sus pe dealuri se poate ajunge pe străduțe și scări sau cu unul din cele 2 funiculare. Unul dintre ele merge spre arenele galo-romane si are 2 stații, celălalt are doar o stație și merge la Fourvière, adicătelea te lasă direct în fața Bazilicii Notre-Dame de Fourvière. Eu am mers cu funicularul o stație și am ajuns la arenele galo-romane pe care le vedeți in primele poze. Intrarea este gratis, dar noapte arenele se închid. Undeva în apropiere se află
Ieri dimineață a plouat și era tare urât, ca urmare m-am hotărât să nu ies pentru că am destul timp să explorez orașul, plus că se anunță zile mai frumoase. Totuși spre prânz a apărut soarele și într-un final am plecat la plimbare.
Fraților, nu credeam să spun asta, dar cred că mă apuc de învățat franceză și ma mut la Lyon să fac tarte. Sunt înnebunită mai nou după tarte și Franța este țara tartelor. Ba mai mult, Lyonul este capitală gastronomică. Mi-e teamă că m-am indrăgostit iremediabil de acest oraș. Nu, nu din cauza tartelor, m-am îndrăgostit pentru că este superb și așa aș putea să mă mut aici și să fac și ceva ce-mi place 😀