Chiar daca afara soarele e cat casa, eu sunt un om trist si nefericit, asa ca pana imi revin, o sa ploua putin…
Stiti chestiile alea facute din piese de domino, cand le pui in picioare la o distanta potrivita astfel incat lovind-o pe prima, cad toate, una dupa alta, pana la ultima? Eu am ajuns in viata mea la momentul in care ultima piesa care a cazut a fost prea departe de urmatoarea si nu a mai daramt-o. Astfel nu se mai intampla nimica. Astept un vant, un ghiont, un ceva care sa loveasca prima piesa ramasa nedaramata si astfel viata mea sa o ia din nou din loc. Dar nu se intampla nimica. Nu se intampla nimica si pentru ca eu nu stiu ce vreau sa se intample. Nici nu mai am puterea sa mai vorbesc despre asta. Am vorbit atata,
Lumea ar trebui sa se opreasca macar pentru o clipa in loc, dar totusi nu… Pacat! Dumnezeu sa-l odihneasca-n pace!