Azi n-a fost o zi asa de buna. N-am baut cafea de dimineata si toata, toata ziua mi-a fost somn. Am si incercat la un moment dat sa dorm, dar nu prea mi-a iesit. Plus ca toata ziua m-a durut capul si a fost si cald rau. Nu-mi mai place! Ce?! Nimica!!! Nimica nu-mi mai place. Vreau sa dorm. Sa dorm mult, pana tarziu, sa nu mai am griji de nici un fel, sa nu mai fie nimica. Vreau sa dorm!!!
Cip n-a mancat niciodata paste inainte sa facem noi impreuna acum multi, multi ani. Sa facem impreuna inseamna el sa aprinda aragazul si cuptorul si eu sa fac restul :)) Acum multi, multi ani nu numai ca nu stiam sa aprind cuptorul cum v-am povestit in primul episod, dar nu stiam nici sa aprind aragazul, sau de fapt stiam dar nu faceam asta defel. Prima data am facut paste simple pentru ca mai mult le-am facut pentru mine 😉 Ghinion de nesansa i-au cam placut si lui, dar el ar fi preferat sa mai aiba ceva umplutura sosul, asa am ajuns la acest compromis de paste cu carnati si ciuperci. Am mai incercat in perioada aia si paste cu ton,
Avand in vedere ca e blogul meu si ca se mai si cheama Ganduri despre orice… imi permit sa scriu absolut ce am chef aici. De data asta o sa fie despre mancare. Poate intr-o zi o sa fac un blog culinar, chiar aveam la un moment dat in gand sa fac asta, dar pana atunci, cand o sa apara blogul meu mancacios o sa-mi exprim parerile mancacioase aici. Dintre toate mancarurile de pe lumea asta, clar, clar, clar pastele sunt pe primul loc. Mor sa mananc paste si daca nu m-as face din ce in ce mai mare de la ele, as manca probabil in fiecare zi a vietii mele, la micul dejun, pranz si cina si chiar si
Vara trecuta nu a fost una din cele mai grozave veri. Desi am avut un concediu fain prin tara, cu vazut Maramures si Bucovina, Iasi si mormantul bunicii mele de la Vaslui, am luptat din greu pentru el, cu multe suferinte, chiar si ceva nervi, cu decizii importante. A fost o vara groaznic de calda pentru mine si am suferit teribil din cauza faptului ca desi aveam aer conditionat la serviciu nu puteam in nici un fel sa-l folosim din cauza unel colege…hmm… nu gasesc cuvantul potrivi s-o descriu, unei colege… hai sa zicem naspa!!! Era ceva la genul lupta pe viata si pe moarte. Toata lumea murea mai mult sau mai putin de cald si ar fi vrut cat
Am fost astazi sa ma plimb vreo ora si ceva. Si ca sa mai las “fiara” (asa ii zice tata) singura, sa se obisnuiasca si ca sa cumpar afine, nectarine si piersici. Jumatate din timp am avut o durere groaznica de spate din cauza ca merg mai dreapta decat stau si cum mai mult stau pe scaun decat merg, durerile la indreptare sunt destul de mari. Pe vremuri cand mergeam la sala descoperisem aparatul minune care imi indrepta coloana si aveam dureri doar atunci cand stateam stramba… Dar ce sa-i faci, vremurile au trecut, viata s-a schimbat, eu am capitulat si ma pregatesc sa devin o batranica cocosata…
Ma gandeam ca desi Magellan e la noi doar de o saptamana, mi se pare ca a crescut. Si cand spun asta nu ma refer la faptul ca e baiat mare si sta singur acasa fara noi. Chiar ma gandeam zilele trecute cum o sa creasca el si o sa imbatraneasca si o sa ajunga un motan batran, cu mustati mari la 15 ani si atunci mi-am dat seama ca si eu o sa fiu mai batrana cu 15 ani si o sa am, recte 41 de ani. O la la!!! La asta nu m-am gandit pana acuma. Cum o sa fiu eu la 41 de ani!!! Dubios tare!! Tare de tot!!! Cateodata am o imaginatie bogata, dar cand vine
In frigiderul meu este/exista/se afla un tort. Exista si un motiv pentru care el, tortul, se afla acolo. Nu prea stie totusi lumea de ce, dar cine a trebuit a aflat si a facut ca tortul sa apara. N-a fost tocmai o vraja, desi se poate spune ca e un tort vrajit. Poze cu el nu va pot arata pentru ca nu este inca gata, mai trebuie imbracat, ornat, aranjat, tuns si frezat. In rest e gata si pot spune sigur ca e si bun, ca am avut un fel de preview. Poate maine facem si niste poze daca ne lasa sarbatoritul. Si nu, sarbatoritul nu e Magellan :)) Desi acum sta pe birou, cu ochii in monitor si din
Il avem pe Magellan de fix o saptamana, iar el face azi fix 8 saptamani de cand s-a nascut 🙂 De cand l-am adus acasa la noi nu l-am lasat singur niciodata pana azi. Ziua sta cu mine, iar seara daca eu am mai iesit in oras a fost Cip acasa. Dar… azi, a trebuit sa il lasam singuri. Faptul ca ne-am luat pisoi ne-a schimbat un pic viata, pe de o parte in bine (vezi faza cu facut patul in fiecare zi :-P), dar pe de alta parte e si mai complicat… Acum ca ne-am mai obisnuit unii cu altii, incercam sa nu ne mai incurcam unii pe altii 🙂 Azi l-am lasat singur, dormea cand am plecat. Am
Daca ar exista o reprezentare grafica a expresiei lasa pe maine ce ai de facut azi sau poate chiar pe poimaine sau niciodata… cred cu tarie ca eu as fi aceea. Este foarte trist si chiar revoltator pe alocuri. De ce naiba sunt asa?! Vorbeam ieri de o toamna frumoasa, credeti ca o sa apara ea, toamna asta perfecta, fara ca eu sa fac nimica?! Da, asa ziceam si eu, n-are cum!!! Asa ca eu de ce sunt tot aici? Tot pe scaunul asta lenevind, deranjata din cand in cand de proaspatul meu motan… Acum ca sa fac o mica paranteza si sa laud motanul sau unul din beneficiile de a avea motan este ca fac patul in fiecare zi
Cateodata mi se pare ca e inceput de toamna, cateodata chiar imi doresc sa fie inceput de toamna… poate chiar Septembrie, luni… Sa fie inceput de toamna si lucrurile sa stea cu totul altfel. Am nevoie de o schimbare, o schimbare mare, mare. Imi imaginez o toamna vesela si cu un alt farmec, cu inceputuri multe, poate si ceva realizari, ca n-am mai avut de un car si ceva de ani. Cu o adiere de vant rece, cu un vis colorat. Stiu cexact cum arata ziua perfecta, ce culori, ce inflexiuni, ce adieri, ce apus si cu cine si unde. E un tablou atat de frumos conturat in mintea mea… E o toamna perfecta. Mi-o doresc si o vad cu
Magellan nu ma lasa sa scriu blog-uri, Magellan nu ma lasa sa fac aia, Magellan face ailalta…Magellan, Magellan, Magellan…. Cam egocentrist Magellan asta!! N-ar fi asa o problema daca nu s-ar intersecta cu egocentismul meu!!! Rau de tot!! Poate asa mai invatam si noi una alta… Nu sa semanam mai mult cu el, ci din contra :)) E o experienta sa ai in casa un animal de care sa ai grija, cu care sa te joci…. Cam complicat pe alocuri chiar, dar ma adaptez. Maine-poimaine o sa mi se pare ca e aici de o vesnicie si nici n-o sa-mi pot imagina cum e fara el :)) Mai e putin, putin pana la sfarsitul lunii si deci, si a jumatati
Intotdeuna inceputurile sunt grele… de orice fel… eu nici nu stiu daca este un inceput sau nu acuma, dar ramane de vazut… multe sunt complicate, multe se cer schimbate… nu stiu daca a fost vreodata simplu, dar acum e tare greu. O sa invat sa ma misc mai pe sest, Magellan doarme si nu trebuie nicicum trezit 😛 Poate totusi ma ajuta el sa gasesc o cale sa ma schimb 🙂 Poate stie el o solutie pe care eu nici n-am vazut-o… eu greu sa filosofez cand mi-e atat de somn…merg sa ma culc… Noapte frumoasa!